Satul în care mai trăiesc doar trei familii. Biserica s-a vândut pentru jumătate de dolar
Urmărește ObservatorNews pe Discover
Solsgirth, o mică așezare din provincia canadiană Manitoba, a ajuns aproape pustie. În satul-fantomă din Canada au mai rămas doar trei familii. Casele sunt abandonate, iar o biserică a fost vândută cu doar jumătate de dolar, scrie Daily Mail.
Potrivit informațiilor publicate de Daily Mail, în 2021, în Solsgirth mai locuiau doar trei familii. Așezarea, care odinioară era un punct important pentru comunitatea agricolă din zonă, a pierdut treptat locuitorii, pe măsură ce serviciile și activitățile economice au dispărut.
Solsgirth a fost, cândva, un sat plin de afaceri
Garry Workman, unul dintre oamenii care au rămas legați de acest loc, povestea în 2021, pentru publicația Manitoba Co-Operator, că satul care fusese cândva plin de afaceri, case și oameni mai găzduia doar trei familii, inclusiv pe a sa.
Bărbatul s-a întors în Solsgirth în 1962, după moartea tatălui său, și a lucrat în agricultură. De-a lungul anilor, a fost martor la transformarea comunității și la dispariția treptată a vieții care animase odinioară așezarea.
Istoria localității Solsgirth este legată și de dezvoltarea transportului feroviar. Inițial, așezarea se afla la aproximativ șase mile, adică aproape zece kilometri, la nord de poziția actuală, și purta numele Toddburn.
După ce traseul planificat al căii ferate a fost modificat, comunitatea s-a mutat în noua locație. Fotograful Dave Conlon, care a surprins imagini ale clădirilor abandonate, a descris episodul printr-o observație sugestivă: întregul oraș s-a ridicat și a urmat calea ferată.
În prezent, Solsgirth se află de-a lungul autostrăzii Yellowhead, la sud de Parcul Național Riding Mountain. În locul agitației de odinioară, vizitatorii găsesc case părăsite, vegetație care a acoperit grădinile și clădiri care se degradează de la un an la altul.
Două biserici, mărturie a vieții de odinioară
Printre cele mai impresionante clădiri care încă se păstrează se numără două biserici, fiecare cu propria poveste.
Biserica anglicană St. Stephen a fost construită în 1906. Deși nu mai este folosită pentru slujbe, interiorul său păstrează urme ale vieții religioase de altădată. Băncile din lemn și cărțile religioase au rămas în clădire, inclusiv o veche Biblie Oxford, așezată pe o suprafață acoperită cu material roșu.
Cea de-a doua clădire este biserica greco-catolică ucraineană Holy Ghost, amenajată într-o fostă școală care și-a închis porțile în 1958. Lăcașul se remarcă prin cupolele sale distinctive, realizate manual de Michael „Mike” Swistun, un tâmplar local care a făcut parte, la un moment dat, dintr-un circ, unde a fost prezentat drept cel mai puternic om din lume.
Cele două biserici și-au găzduit ultimele slujbe la o distanță de numai patru luni, în 2002. Aproximativ 50 de enoriași, atât actuali, cât și foști, s-au adunat pentru a-și lua rămas-bun de la comunitățile religioase.
După închiderea lăcașurilor de cult, viitorul clădirilor a devenit incert.
Biserica anglicană St. Stephen a fost vândută Muzeului Regional Prairie Mountain pentru doar un dolar canadian, echivalentul a aproximativ 50 de pence. Planurile de mutare a clădirii nu au mai fost însă puse în aplicare, iar aceasta a rămas pe loc.
În schimb, biserica ucraineană Holy Ghost a ajuns în proprietatea unor cumpărători privați, care intenționau să o transforme într-o locuință. Totuși, documentele istorice indicau că proiectul nu fusese finalizat la momentul unei inspecții realizate în 2016.
Astfel, două clădiri care au reprezentat cândva puncte centrale ale vieții comunității au rămas martore ale declinului localității.
Imaginile surprinse în Solsgirth arată clădiri ascunse în spatele copacilor și al ierbii înalte, unele dintre ele fiind aproape imposibil de observat de la drum. În anumite locuințe, foștii proprietari au lăsat în urmă obiecte personale și lucruri obișnuite, ca și cum viața s-ar fi oprit brusc.
Într-una dintre case se pot vedea un televizor vechi așezat deasupra unei mașini de spălat, fotografii înrămate, obiecte casnice și diverse lucruri împrăștiate prin încăperi. Într-o altă cameră, o mulțime de șepci de baseball formează o grămadă colorată.
Un calendar rămas pe peretele unei clădiri este o altă imagine care atrage atenția: acesta indică luna septembrie 2002. Detaliul accentuează senzația că locul a rămas suspendat într-un moment al trecutului.
Declinul localității reflectă schimbările prin care au trecut numeroase comunități agricole din Canada. Pe măsură ce exploatațiile agricole au devenit mai mari, iar familiile au început să se deplaseze tot mai des către orașe mai importante pentru servicii, locuri de muncă și cumpărături, așezări precum Solsgirth și-au pierdut treptat populația.
Cu timpul, magazinele și școala au dispărut
Magazinele și școala au dispărut, iar activitățile care îi aduceau odinioară pe oameni împreună s-au redus. O comunitate care fusese cândva un punct animat de-a lungul căii ferate a ajuns să fie cunoscută mai ales pentru clădirile sale abandonate.
Astăzi, Solsgirth păstrează urmele unei lumi care aproape a dispărut. Cele trei familii menționate în 2021 reprezentau o legătură vie cu trecutul așezării, în timp ce casele goale și bisericile tăcute continuau să spună povestea unei comunități care, încetul cu încetul, a fost lăsată în urmă.
