O biluţă a făcut diferenţa: povestea ungurului care a inventat pixul
Un jurnalist ungur, Laszlo Biro, se săturase să îşi păteze în fiecare zi degetele cu cerneală în timp ce-şi scria articolele. Asta până în 1943, când a inventat pixul, cel mai răspândit instrument de scris, precum şi unul dintre cele mai familiare obiecte pentru fiecare dintre noi.
Un jurnalist ungur, Laszlo Biro, se săturase să îşi păteze în fiecare zi degetele cu cerneală în timp ce-şi scria articolele. Asta până în 1943, când a inventat pixul, cel mai răspândit instrument de scris, precum şi unul dintre cele mai familiare obiecte pentru fiecare dintre noi.
De la observarea cernelii la ideea "biluţei" salvatoare
Laszlo Biro scria zilnic măcar două-trei articole cu stiloul, murdărindu-se de fiecare dată de cerneală pe haine şi pe degete. O nemulţumire căreia nu-i găsea nicio rezolvare. În schimb, curios şi analitic din fire, Biro observase ceva: cerneala folosită la imprimarea ziarelor se usca mult mai repede decât cea a unui stilou clasic, ceea ce constituia un avantaj pentru scriitori, în plus, cerneala pentru tipar era mult mai rezistentă la contactul cu apa comparativ cu cerneala din călimările pentru alimentat stilouri. Exista o singură problemă: cerneala de tipar era mult prea groasă şi avea o compoziţie păstoasă care o împiedica să se scurgă de-a lungul peniţei dacă ar fi fost introdusă în rezervoarele stilourilor.
După ce a sudiat şi cercetat această problemă, jurnalistul a venit cu o idee genială. După mai multe încercări eşuate, Laszlo Biro a proiectat un fel de peniţă tubulară care avea în vârf o biluţă de dimensiuni foarte mici, bilă care odată ce pixul era presat pe hârtie pentru a scrie, se rotea în jurul vârfului întinzând pe hârtie cerneala cea păstoasă. Jurnalistul s-a folosit de un principiu mecanic, elaborat încă din 1888 de un american, John J. Loud, care proiectase un instrument pentru lipit cleiul pe spatele timbrelor poştale. Cu toate acestea, ungurul nu avea habar de invenţia americanului, nemediatizată în niciun fel. Astfel, la aproape cinci decenii diferenţă, Laszlo Biro a inventat un instrument bazat pe aceleaşi princii de funcţionare ca cel elaborat de Loud, fără să ştie de cercetările anterioare.
De ce pixul s-a născut în Argentina, deşi inventatorul e ungur
Laszlo Biro şi-a brevetat patentul în Argentina, pe data de 10 iunie 1943, dată la care putem spune că s-a născut pixul modern. Încă din 1940, odată cu valul antisemitist care cuprinsese Ungaria, Laszlo Biro emigrase în Argentina. În cele din urmă, după mai multe oferte pe care le-a refuzat, invenţia a fost cumpărată în de către British Royal Air Force, compania britanică de prim rang la acea dată, care avea nevoie de un instrument de scris pentru piloţii săi. Englezii avea nevoie de un instrument de scris a cărui cerneală să nu explodeze în carlinga avionului în cazul în care aparatul de zbor atingea altitudini ridicate. Nici până în prezent nu se ştie ce sumă a primit Laszlo Biro de la britanici, de-a lungul istoriei fiind vehiculate mai multe cifre.
Stiloul a fost inventat de un român
Invenţia ungurului nu ar fi fost posibilă dacă nu ar fi existat predecesorul pixului, stiloul. Invenţia îi aparţine unui român. Petrache Penaru, inventatorul stiloului, a obținut în Franța brevetul de invenție, la 25 mai 1827. Instrumentul său de scris a fost iniţial înscris în Almanahul Invenţiilor cu titlul "la plume portable sans fîn, qui s'alimente elle-meme avec de l'encre", ceea ce s-ar traduce în română prin "pana portabilă care nu se termină şi care se alimentează singură cu cerneală".
Invenția românului a fost perfecționata în anul 1880 de către americanul Lewis Edson Waterman, care a obținut un nou brevet și a ajuns în timp un industriaș prosper. Astăzi, stilourile Waterman, care îi poartă numele, sunt cunoscute în întreaga lume.
Două defecte de-ale lui Poenaru: nu știa să mânuiască nici pistolul, nici pumnalul
Inventatorul stiloului are o biografie care iese din tipare. Născut în anul 1799, într-o comună din județul Vâlcea, Petrache Poenaru și-a făcut studiile la Craiova, iar, după absolvire, a muncit în cadrul Episcopiei din Râmnicu Vâlcea, a poposit la București, unde a predat greaca veche la școală Mitropoliei. În scurt timp, Poenaru ajunge "conțopistul" Tudor Vladimirescu, adică secretar, după ce colegii îl pârâseră lui Vladimirescu că nu știe să mânuiască nici pistolul, nici pumnalul, ci numai condeiul.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰