Generația izolată
Vă mai amintiți prima zi de liceu? Da, și eu. Emoția amestecată cu o teamă difuză de a-ți cunoaște noii colegi, noii profesori, noua clasă, noul coleg de bancă... Toate, noi. Pentru mulți, liceul este locul și perioada în care se leagă prietenii ce durează, uneori, o viață. Unde, iubiri care încep ca o îndrăgosteală efemeră, adolescentină, devin relații ce se cimentează în mariaje, în "până când moartea ne va despărți".
Acum, sunt copii care au intrat în primul an de liceu și nu au avut parte de nimic din toate astea. Sunt copii care și-au "cunoscut" colegii și profesorii printr-un ecran. Fără bucurie, fără teamă, fără emoție. Fără căldură umană. Acum, sunt copii care își petrec multe ore din zi în fața unei tablete care le este și sală de clasă, și curtea școlii, și loc de făcut temele, și dormitor, și...
Acum, sunt copii care trăiesc într-un soi de celulă virtuală, ca prizonierii trimiși la izolare. Unii dintre ei așa se și percep. Unii dintre ei dezvoltă depresii cumplite - adolescența este, oricum, o perioadă foarte dificil de gestionat și pentru copil, dar și pentru cei din jurul lui.
Acum, sunt copii care nu mai au în jurul lor decât părinții sau alți membri ai familiei - toți, adulți. Niciun egal cu care să-și împărtășească trăirile, cu care să facă tâmpenii de care să-și amintească, zâmbind, la maturitate, cu care să-și destăinuie secrete ce, la 15 ani, par pietre de hotar.
- Jaful tezaurului şi cutia Pandorei. Marea întrebare după furtul de la muzeul olandez: Putem transforma supărarea...
- Jurământul lui "orice e posibil". Bianca Iacob, despre cum s-a văzut ceremonia de învestire a lui Trump din inima...
- America, la un bilet distanţă. De la faimoasa "loterie a vizelor", la noile numerele norocoase care ne-au dus în...
- Editorial Andreea Milea: Dacă aş fi Nicuşor Dan, nu aş candida
- EDITORIAL Bogdan Dinu. Cu răspundere, bună credință, prea puțină pregătire și curaj orb
Acum, sunt copii singuri. Singuratici. Însingurați fără voie.
Acum, sunt copii ce vor deveni adulți cu empatie diminuată, adulți lipsiți de abilități sociale, care nu vor ști sau nu vor mai putea să dăruiască și să primească apropiere umană, pentru că, la un moment dat, cineva a decis că e spre binele lor.
Pe termen scurt, poate că e spre binele lor. Pe termen lung, însă, după ce virusul ăsta va dispărea, ne-am putea pomeni cu o societate populată de oameni bolnavi, suferinzi de o afecțiune non-virală, dar nu mai puțin periculoasă.
Și depresia ucide. Și însingurarea. Or, ele nu pot fi detectate cu un test PCR.
Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰
