Observator Special: A facut un imperiu din flori, inainte de Revolutie

Avea bani de se juca cu ei, dupa cum spune chiar ea. S-a luptat cu invidia vecinilor turnatori si cu securitatea si a invins. Doar tranzitia a reusit sa ofileasca imperiul florilor din Iasi.

Primul milion e cel mai greu de facut. Asta spun toti milionarii din top 300. Doamna Aurica Doroftei n-a facut niciodata milionul. N-a strans banii la saltea, nu i-a depus in banci si nici nu a apucat sa se bucure de ei. I-a investit pe toti in pasiunea ei - florile. Si intr-o casa cum n-a mai vazut Iasiul.

In tinerete habar nu avea ca florile aveau sa-i aduca faima si avere. In acele vremuri cocheta cu cealalta mare iubire. Muzica. Desi a fost admisa la Conservator cu nota 10, familia ei saraca nu si-a permis sa o tina la scoala.

 “Am muncit zi si noapte. De mic. Tata meu mi-a pus sapa in mana de la noua ani. Eram in clasa a treia si ne lua la prasit. Ca nu aveau de unde, ca erau necajiti”, povesteste Aurica Doroftei.

S-a casatorit de tanara. Si putea trai lejer din salariul sotului care, o vreme, nici n-a lasat-o sa munceasca. In 1962 a zis, gata. A strans cativa banuti si a cumparat primele rasaduri.

 “Am cumparat gladiole, cepe din alea mici. M-a scuipat tata meu intre ochi cand am venit cu o cutie de bomboane plina si nu stiu cat dadusem mult, mult pe ele. Dar am facut banii pe ele. De trei ori poate mai mult decat am dat pe dansele”, povesteste doamna Aurica despre inceputurile carierei sale.

Usor, usor, afacerea a inflorit. “Se vindeau florile atunci. Era un timp foarte bun. Cine avea flori frumoase, se vindea. Studentii stiau primavara cand scoteam lalelele, vindeam cate 1000 de lalele pe zi. Si acum nu vand nici 20”, mai spune femeia.

A devenit in scurt timp cea mai cautata florareasa din Iasi. Lumea statea la coada la taraba ei. “Am fost prima. Am fost fruntasa pietii independente. Am avut cele mai frumoase flori. Si crizanteme. Statea lumea la masa si astepta barbata-miu sa vina cu crizantemele. Asa frumoase scoteam. Facem atunci bani de ma jucam cu banii. Va spun drept. Asa a fost atunci”, se mandreste Aurica Doroftei.

A ajuns sa castige de doua ori mai mult decat sotul. Asa ca au decis sa-si ridice o casa.

Sa faci avere pe vremea comunistilor nu era chiar asa usor. Mai ales cand ochii albastri ai Securitatatii cautau doar un pretext. Iar ochii rosii de invidie ai vecinilor ofereau acel pretext. Asa ca in ziua de Craciun a anului 1985, doamna Aurica s-a trezit cu Militia in casa.

A urmat un proces stupid. Bazat doar pe denunturile unor vecini invidiosi. Dupa luni de procese, norocul femeii a venit de la un judecator ceva mai intelept. “Toamna tarziu s-a inchis procesul, ca a zis judecatorul ‘Bai, ce mi-ai adus aici pe oamenii astia cu mainile crapate’.”, povesteste femeia.

Cu un judecator nu faci dreptate, cum cu o floare nu faci primavara. In aceeasi luna, sotul ei a fost arestat. Fara motiv. Statul nu intelegea cum au putut ridica o asemnea casa.

A rezistat comunistilor, dar a cedat tranzitiei. Dupa '90, afacerea a inceput sa ofileasca.

Acum are 75 de ani. Dupa 53 de ani de truda, se gandeste sa faca loc altora, mai tineri. Mai cu viziune. Ea nu mai poate. Tot ce-si mai doreste este o batranete linistita, alaturi de sotul ei si o mica gradina de flori.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰