Cei 9 frați din casa de pământ

 Acum, tatăl lor munceşte ca să-i trimită la şcoală, iar mama îi creşte cu toată dragostea. Are o singură durere - cel de-al zecelea copil al ei a rămas la casa de copii.

Când cineva le calcă pragul, copiii încep să plângă. Ultimul străin care a intrat în casa lor era un asistent social, care i-a luat de lângă părinţi. Mama a luptat cu sistemul. Şi-a luat copiii înapoi acasă şi îi creşte cum poate, în casa lor mică de pământ, de la marginea oraşului.

Pe cea mai mare dintre fete, n-a reuşit s-o recupereze. A rămas la Casa de Copii. Ceilalţi nouă copii cresc împreună. Împart aceeaşi sărăcie, aceleaşi zâmbete şi aceleaşi bucurii mărunte.

Vezi și

Gabriela are 7 ani şi e premiantă la şcoală. Acasă nu prea are timp de lecţii - trebuie să aibă grijă de fraţii ei mai mici. Nu au prea multe haine şi nici jucării. Trăiesc din alocaţii şi din ce mai primesc de pomană. Nu cer ajutor social, de teamă că statul i-ar despărţi din nou. Preferă să-şi ascundă sărăcia.

Tatăl lor munceşte cu ziua, ca să le pună pâine pe masă şi să-i trimită la şcoală. Nu vrea să renunţe la copiii lui. Chiar dacă oamenii îl condamnă.

Nu le poate oferi tot ce şi-ar dori. Nu-şi permite să le cumpere încălţăminte, haine noi, jucării sau rechizite. Le oferă însă ceva mai important: dragoste şi zâmbete. Şi e împăcat când îşi vede copiii fericiţi.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰