Poveste uimitoare de viata: Nu are maini, dar sapa, coseste, pune fanul in capite si ingrijeste vitele

Pare incredibil, dar vacarul din Jibou rastoarna legile firii. Face cu pricepere lucruri pe care multi oameni intregi nu le izbutesc. Viata l-a invatat sa-si depaseasca neputinta. Si sa lupte. Are si o explicatie pentru asta: “Pe mine m-a facut mama probabil intr-o zi de lucru si poate in apropierea de fan si de animale”.

In urma 40 de ani era un tanar chipes. Lucra pe un santier din Satu Mare ca sa-si faca un rost. O zi fatidica i-a schimbat destinul. Era sa moara dupa ce a fost electrocutat. Mainile i s-au carbonizat in acel moment, iar pe corp a avut arsuri de pana la gradul 4.

A stat intr-un pat de spital timp de doi ani. A avut nevoie de luni intregi pentru a putea sa se ridice si sa faca primii pasi.

Cinci ani - atat i-au mai dat medicii cand barbatul a iesit pe poarta spitalului. Au trecut mult mai multi de atunci. Intors la casa printeasca, s-a casatorit si a crescut doi copii pe care sotia i-a avut dintr-o alta relatie. Si care i-au fost alinare in momente grele.

Pe ei, dar si pe cei doi copii pe care sotia i-a daruit barbatului, cativa ani mai tarziu. O fata de 12 ani si un baiat de 7. Pentru ei trudeste in fiecare zi. Coseste, aduna fanul si isi hraneste singur vitele, adapa caii, ii duce la pascut. Cu eforturi nebanuite. A iubit munca si nu s-a dat batut. A mostenit asta de la parinti, care au lucrat si ei campul toata viata.

Vacarul din Jibou nu cauta bogatie. Ii multumeste lui Dumnezeu daca banii ii ajung de paine. Iar copiii ii sunt sanatosi. Viata lui simpla si lupta fara sfarsit sunt o pilda pentru oricine. Dar mai ales pentru cei care se plang, desi sunt sanatosi.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰