Generația pierdută / Regăsirea fraților despărțiți de ocean

Doi fraţi au stat azi faţă în faţă, pentru prima oară după 19 ani. Amândoi s-au născut în Generaţia Pierdută şi au fost uitaţi de mama lor într-un orfelinat din Suceava. Destinele li s-au separat în 1996

Atunci, Stejărel a fost adoptat în Statele Unite, unde a primit un nume american, o familie şi o viaţă mai bună. Adi a rămas în ţară, copilul nimănui. Şi-a croit singur drumul în viaţă, cu modestie şi demnitate. Acum, fraţii de sânge s-au regăsit cu lacrimi în ochi.

Ca-ntr-o oglindă, Ryan şi Adi se privesc pentru prima oară după aproape două decenii. Îşi spun, într-o îmbrăţişare, tot ce nu şi-au spus vreodată.

Au în ochi aceeaşi lumină şi în vene acelaşi sânge. Sunt fraţi de mamă, uniţi prin ADN şi despărţiţi prin destin. S-au văzut ultima oară în 1996, în orfelinatul din Suceava, unde fuseseră părăsiţi. Stejărel a plecat primul. A fost adoptat de o familie de americani, a primit o nouă viaţă şi un nou nume: Ryan.

Adi a rămas. A schimbat, în 12 ani, şase orfelinate. N-a primit nici dragoste, nici şanse. Destinul lui s-a scurs, în ultimii ani, într-un fost cămin de nefamilişti de la marginea Timişoarei. Lucrează în trei schimburi la o fabrică de anvelope şi nu are mari perspective. A aflat de curând că undeva, la zece mii de kilometri distanţă, are un frate.

Nici Ryan nu ştie. A crescut singur la părinţi, în America. A studiat muzica, şi-a vindecat rănile, şi-a iertat trecutul. Şi s-a întors în ţara care l-a pierdut, ca să-şi cunoască fratele.

Pe mama lor naturală, nici Adi, nici Ryan nu mai speră s-o vadă vreodată. Femeia a dispărut fără urmă acum 10 ani. Suferea de probleme psihice.

Ryan şi Adi vor încerca să recupereze, în doar câteva ore, o copilărie întreagă în care au crescut despărţiţi. Mâine, la Timişoara, copilul adoptat de americani va descoperi universul fratelui său. Şi va înţelege cum ar fi putut arăta viaţa lui, dacă România nu l-ar fi pierdut.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰