Video Întrebările aparent banale care pot provoca multă suferință. De ce ar trebui să le evităm
Urmărește ObservatorNews pe Discover
"Din ce trăiești?", "Când te căsătorești?" sau "De ce nu faci un copil?" Sunt întrebări pe care le auzim la tot pasul: în familie, la birou sau la întâlnirile cu prietenii. Din cauza expunerii în social media, am ajuns să credem că viața celorlalți este un domeniu public. Puse uneori din curiozitate, anumite întrebări pot atinge însă răni sau pot pune presiune suplimentară, mai ales în cazul femeilor. Pentru că rareori un bărbat are parte de aceleaşi întrebări.
"De la familie, prieteni, colegi de muncă, vânzătoarea de la magazin, toată lumea e curioasă și vrea să afle intimități. Fac așa un top 3: «Când faci un copil?», «Când te măriți?» și «Câți bani câștigi?»", a spus Alina Aramă.
Până la 37 de ani, Alina le-a auzit pe toate. Însă nicio remarcă nu o deranjează mai mult decât clasica întrebare: De ce nu faci un copil? Aproape toate femeile trecute de 30 de ani au auzit-o la un moment dat. Unele o resimt ca o presiune uriaşă, în timp ce altele au învăţat să pună limite.
Reporter: Cum răspunzi la astfel de întrebări?
Alina Aramă: Când vrea Dumnezeu. Cumva, nu e neapărat mulțumită de răspuns, dar nici nu mai insistă să mă întrebe și altceva. Cred că un răspuns scurt și sec, plus atitudinea și tonalitatea pe care le folosesc, dau de înțeles persoanei respective că nu sunt neapărat deschisă să vorbesc despre astfel de lucruri.
De ce pun românii întrebări indiscrete
Şi totuşi, societatea românească încă normalizează intruziunea în viaţa privată. "Când te măriţi?", "De ce ești singură?", "Cât câștigi?" sunt întrebări pe care mulţi le pun, de obicei femeilor, fără să le treacă prin filtrul empatiei. De ce simţim însă că avem dreptul să fim indiscreţi?
"Ține de cultură și de mentalități. Conflictul dintre generații este o caracteristică a speciei. E modalitatea prin care specia se asigură că nu stagnează. În ultimul an, nivelul de tensiune în societate este foarte ridicat. Genul acesta de întrebări, mai sensibile, mai directe, reprezintă o astfel de manifestare a tensiunii. Oamenii au mai puțină răbdare, intră mai repede în conflict. Rețelele sociale sunt bazate foarte mult pe controversă, pe ură. Ne-au educat și ne-am educat, interacționând în aceste mari ecosisteme, să discutăm în contradictoriu", a spus Dan Petre, sociolog.
"De multe ori, confundăm apropierea cu dreptul de a avea acces la viața intimă a celuilalt, pentru că suntem prieteni, rude sau colegi. Nu orice întrebare care ni se pare firească este și potrivită. Și, înainte să întrebăm ceva despre viața cuiva, merită să ne întrebăm: vrem să fim aproape de celălalt sau vrem doar să ne satisfacem o curiozitate?", a spus Denisa Condescu, consilier în relații.
În acelaşi timp, căutăm să reducem din propria nesiguranţă, spun psihologii. Când cineva întreabă "De ce nu te căsătorești?" sau "Cât câștigi?", adesea caută un etalon pentru a vedea dacă se află "înaintea" sau "în urma" celorlalți. Alteori, o întrebare poate fi banală pentru cel care o pune, dar dureroasă pentru cel care o primeşte.
Cum stabilim limite în relațiile cu cei din jur
Uneori, nu întrebarea în sine doare, ci mai degrabă ce se ascunde în spatele ei: o presiune, o comparație sau sentimentul că trebuie să dai explicații pentru propria viață. Putem avea cele mai bune intenții, dar asta nu înseamnă că știm și ce simte omul din fața noastră. Există riscul să atingem exact punctele sensibile, acele răni care sunt încă în proces de vindecare. si despre care celalalt sa nu fie pregatit sa vorbeasca.
Cum ar fi alegeri conștiente de viață, lupte tăcute cu infertilitatea, o despărţire recentă sau un abandon. Sandra este soţie şi mama unei fetiţe de 9 ani. Asta nu înseamnă că a scăpat de "gura lumii".
"Sunt genul de întrebări la care trebuie să dai raportul despre ce faci, cu ce te mai ocupi, efectiv să-ți dezvălui planurile de viitor. Cred că e specific nației noastre să fie mai... să se intereseze și poate așa își alimentează puțin invidia. Presiunea asta socială mi se pare foarte dăunătoare, pentru că efectiv te perturbă, iar puterea unui om stă în siguranța lui că poate să realizeze lucruri, indiferent de ce spun ceilalți din jur", a spus Sandra, 42 de ani.
Învăţaţi că a fi politicoşi înseamnă să nu-i facem pe ceilalţi să se simtă inconfortabil, ajungem să ne sacrificăm propriul confort emoțional. Cum reușim, așadar, să punem o limită sănătoasă în faţa curioşilor?
"E necesar să învățăm că politețea nu înseamnă să renunți la dreptul tău de a pune limite. De exemplu, poți spune: «Știu că mă întrebi din curiozitate acest lucru, dar e un subiect personal și prefer să nu discut despre el». Nu e o pedeapsă pentru celălalt, ci o formă de respect față de tine, iar felul în care cineva reacționează la limita ta îți arată dacă e dispus să îți respecte autonomia, chiar și atunci când nu primește răspunsul dorit", a spus Denisa Condescu, consilier în relații.
