Observator » Ştiri sociale » "Nu prea înțeleg conceptul de timp liber". La 20 de ani, Andrei se gândește la muncă și când iese cu prietenii

Video "Nu prea înțeleg conceptul de timp liber". La 20 de ani, Andrei se gândește la muncă și când iese cu prietenii

Editor Andreea Petrescu | Timp citire: 5 minute
Publicat la 14.10.2026, 17:03 | Modificat la 14.10.2026, 17:03

Avem tot mai mult confort, dar tot mai puţin timp. Tehnologia ne ușurează munca, însă ne ține conectați permanent, iar granița dintre serviciu și viața personală devine tot mai greu de trasat. Pentru mulți români, timpul liber se rezumă la câteva ore de somn, înainte de a o lua de la capăt a doua zi. Nici cei care lucrează de acasă nu reușesc întotdeauna să încheie treaba odată cu terminarea programului. Mesajele sau sarcinile de serviciu continuă să apară pe telefon, chiar și seara. Așa ajungem să fim tot mai obosiți și să avem din ce în ce mai puțină energie și timp pentru viața personală. Cum facem să trasăm limite, vedem în materialul următor.

"Din cauza tehnologiei, ne oboseşte destul de tare". "Ne grăbim tot timpul, aglomerație". "Te iei în ședințe, cu treaba, uiți sa mai mănânci", au spus oamenii.

Pe scurt, stilul de viaţă al omului modern. Pentru mulți dintre noi, zilele seamănă între ele. Un adult care locuiește într-un oraș mare și lucrează la birou petrece mai mult timp la serviciu şi pe drum decât acasă. Iar munca nu se termină niciodată: mesajele de la serviciu continuă să vină și după încheierea programului.

Tânără: Plec dimineaţa la  7.30 şi ajung seara la 8.30. Telefonul ne oboseşte prea mult,..

Articolul continuă după reclamă

Reporter: După muncă, te mai gândeşti la muncă?

Tânără: Evident. Weekendul este prea scurt, ar trebui să mergem spre un weekend european , cu 3 zile liber.

La 20 de ani, Andrei este la început de carieră. Teoretic, ar trebui să fie perioada în care are energie și timp să le facă pe toate. Practic, ne-a mărturisit că de când s-a angajat în retail, toată viaţa lui se învârte în jurul jobului.

Pe acelaşi subiect

Reporter: Şi cum reuşeşti să te deconectezi?

Andrei: Nu prea o fac.

Reporter: Te-ai obişnuit aşa?

Andrei: Da, de mult timp. Nu exista momente în care să nu ma gândesc la muncă... chiar şi când ies cu prietenii..

Andrei recunoaşte că a intrat într-un cerc vicios în care îi este greu să spună nu.

Andrei: Nu prea înțeleg conceptul de timp liber. Cu toate ca zic ca nu se supără, se supără şi am avut experienţe în care s-au supărat pentru că nu am răspuns, nu am fost acolo când trebuie.

Reporter: Pe o scară de la 1 la 10, la oboseala, ce note dăm?11?

Andrei: Da, dacă se poate, chiar şi mai mult. Ne dăm toată viaţa şi tot timpul liber pentru muncă şi pentru nişte bani care se duc oricum.

De ce ne simțim tot mai obosiți, deși tehnologia ne ușurează munca

Statisticile confirmă acest lucru. Deși tehnologia ne face viața mai ușoară și avem parte de mai mult confort, ne simţim tot mai obosiţi şi avem tot mai puţin timp pentru noi.

Câștigăm timp cu tehnologia, dar unde se duce timpul câștigat? Potrivit Eurofound, 57% dintre respondenți se aflau la risc de depresie, iar unul din cinci își dorea să lucreze de acasă, dar nu putea.

"Dacă deschidem telefonul și dacă observam o notificare, corpul se reactiveaza intr-o zonă de stres chiard aca nu suntem în timpul muncii, avem nevoie de deconectare totală. De obicei, şeful se supără dacă nu îi răspunzi la mesaj seara, dacă este obişnuit să îi răspunzi la mesaj seara. Contează cum îţi obişnuieşti şeful", a spus Cristina Ionescu, psiholog.

"Tehnologia e ok, atât timp cât e folosită cu cap. Sunt angajați care se plâng că muncesc şi peste program. Nu au decât sa își dea demisia, și sa facă o afacere. Trebuie să existe o igienă a vieţii personale", au spus oamenii.

"Plătim cu timp, cu viaţă confortul financiar şi profesional. Primim mai multe, dar ni se cer mai multe din partea angajatorilor. Mai ales în cazul marilor companii, care pun pe primul loc productivitatea, numărul de ore investite în acele activităţi. În unele ţări din SUA sau Uniunea Europeană este scris în contractul de muncă faptul ca angajatorul nu are voie sa contacteze angajatul după o anumită oră", a spus Dan Petre, sociolog.

În România, suntem departe de astfel de limite.

"Este o chestiune de mentalitate în România: relația dintre angajați și angajatori, d.p.d.v. al valorii simbolice, este îndreptat mai mult spre angajatori, mai ales când vorbim de companii mari. România este polarizată și dezvoltarea economică nu a fost împărțită egal..cei care au fost bogați au devenit și mai bogați şi cei săraci au devenit şi mai săraci", a afirmat Dan Petre.

"Problema este lipsa de graniţe şi faptul că oamenii au tendinţa să îşi asume mai mult decât ţine de ei", a adăugat Cristina Ionescu.

Raluca are 29 de ani și lucrează ca învățătoare. De când a devenit mamă, în urmă cu doi ani, încearcă să îşi conserve energia pentru cel mic.

Reporter: Pe o scară de 1 la 10, ce te oboseşte?

Raluca: 7! M-am obișnuit cu oboseala.

Reporter: Cum te odihneşti?

Raluca: Adorm cu cel mic seara, chiar dacă nu termin sarcinile propuse. Până mă culc, mă gândesc la ce mai am de făcut. Sunt într-o perioadă în care încerc să prioritizez. E greu sa prioritizezi și familia când ai mult de muncă.

Cum ne putem deconecta de la muncă. Sfaturile psihologilor pentru a evita epuizarea

Specialiştii recomandă să privim timpul liber ca pe o perioadă de detoxifiere, o dietă emoțională și psihică, în care să trasăm limite clare între job şi viaţă personală.

"E important să ne organizăm activitatea pe parcursul zilei. Pentru a ne recapăta energia este necesar să ne deconectam total, să ne notăm ce ne-a rămas de făcut pentru a doua zi. Creierul este mai liniştit când ştie că nu o să uite ceva. Dacă stăm pe telefon și dam scroll asta nu este odihnă..este odihna sănătoasă, natura, somn, familie. Dacă oboseala psihica este prezenta pe o perioada indelungata este posibil da dam în anxietate, depresie", a completat Cristina Ionescu.

Alte studii arată că unul din patru angajați români se află în pragul burnoutului, un fenomen pe care statul şi legea de la noi nu-l recunosc. Printre principalele cauze se numără volumul mare de muncă, presiunea termenelor limită și lipsa echilibrului dintre viața personală și cea profesională.