Toleranța, secretul vecinilor buni

• O definiţie a vecinului perfect este greu de formulat.
• Românii au însă mai multe criterii de selecţie.

Nu e nimic rău în a-ţi găsi tot felul de motive să te bucuri, mai ales că sunt nişte evenimente benigne. Oricum, nici noi nu ne-am lăsat mai prejos. În mai multe oraşe din ţară se sărbătoreşte Ziua Vecinilor Buni.

O definiţie a vecinului perfect este greu de formulat. Cert este că puteţi deveni colocatari buni trebuie să daţi dovadă de toleranţă, mai ales dacă locuiţi într-o comunitate mare.

Femeie: Dacă tu eşti bun şi vecini-s buni. Trebuie să lăsăm unul de la celălalt.

Vezi și

Reporter: Şi dacă auzi un bocănit la apartamentul de lângă?

Femeie:Nu mă deranjează. Nu. Pentru că altă dată, la rândul meu, fac şi eu. Mi se pare corect.

O relaţie bună între vecini se întreţine însă şi cu puţin efort.

Bătrână: Dacă fac mâncare, duc la vecinele mele. Ele de abia mă aşteaptă. Am multe prietene.

Muzica dată tare la ore târzii, bormaşina care dă găuri la ore nepotrivite sau tropăitul prin casă sunt doar câteva dintre greşelile pe care le puteţi face dacă locuiţi la bloc. Românii au însă şi alte criterii de selecţie.

Petru Olariu, președinte FALT, administrator de bloc: Este imposibil ca într-un bloc cu mai multe locuinţe, toţi vecinii să se înţeleagă între ei. De exemplu: unora nu le convine cum se repartizează cheltuielile, altuia nu-i convine că e administratorul cutare, că-i preşedintele cutare.

În cinstea vecinilor buni într-o localitate din Braşov se organizează anual o sărbătoare. Oamenii de pe mai multe străzi se strâng laolaltă ca să-şi povestească întâmplările de peste an.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰