Andrei, băiatul născut cu o boală degenerativă, e un model de inspirație pentru toți cei din jurul său

Andrei se luptă cu o boală degenerativă, dar mai are un aliat care îl face invincibil: calculatorul. Lucrează la proiecte de graphic design şi visează să lucreze într-o zi într-o mare companie.

• "N-am mai putut să salvez nimic. Totul a rămas acolo. O viaţă am muncit". Flăcări violente lângă Mănăstirea Voroneţ. Două familii şi-au pierdut agoniseala într-o clipă

Şi-a petrecut toată copilăria în spitale, înconjurat de halate albe, dar a găsit singur remediul împotriva oricărei dureri: cărţile. Andrei se luptă cu o boală degenerativă, dar mai are un aliat care îl face invincibil: calculatorul. Lucrează la proiecte de graphic design şi visează să lucreze într-o zi într-o mare companie. La 16 ani, nu-şi doreşte ceva doar pentru el, ci pentru.părinţii lui. Stă în puterea nostră, a fiecăruia dintre noi, să spunem "Ajut Eu".

E pauza mare la liceul Traian Vuia din Reşiţa şi toti elevii ies, grabiti, in curte. Numai unul paseste ezitant, sprijinit in carje. Il cheama Andrei, are 16 ani, si pentru toti colegii sai, e genul acela de baiat pe care e bine sa il ai mereu prin preajma, drept model de curaj si inspiratie.

”Este foarte puternic şi ne inspiră pe toţi să trecem peste problemele noastre de zi cu zi. Uneori îmi vine să mă plâng de ce probleme am, o durere de cap şi mă gândesc la Andrei, care a îndurat de când era mic ceea ce a îndurat”, spune o colegă.

”Mi-a demonstrat cât de puternic este, este un exemplu pentru noi, îl văd zi de zi cum luptă şi îl văd că nu este afectat”, declară un alt coleg de clasă.

Băiatul s-a născut cu o afecţiune degenerativă, cu oasele pline de tumori benigne şi cu risc permanent de fracturi. În copilărie, o astfel de fractură s-a lasat cu patru operaţii si un picior mai scurt cu 13 centimetri. Corpul lui e plin de tije şi implanturi. Fara de care n-ar putea sa se ridice din pat.

(Reporter): Cum au fost operaţiile?

(Andrei Radu): A fost greu, nu pot să mint, dar cu recuperare se poate.

(Reporter): Ce ai simţit în momentele acelea, când intrai în operaţie, când intrai în sala de operaţie, la a treia, a patra, a cincea operaţie?

(Andrei Radu): Frică!

(Reporter): Ţi-era frică?

(Andrei Radu): Da, încă îmi este frică, nu am trecut peste asta!

KARINA RADU, mama lui Andrei: Am căutat soluţii atât în România, cât şi în Ungaria şi Austria, însă cei de acolo au fost speriaţi de complexitatea cazului şi ne-au refuzat. Nu m-am gândit nicio clipă să renunţ, asta exclus.

Acum 6 luni, cu sprijinul Fundaţiei Mereu Aproape, Andrei a fost operat la coloană. Dezvoltase o formă severă de scolioză şi nu mai putea sta drept. Intervenţia a fost un succes, iar recuperarea merge bine. Toata viata lui doar asa a fost - mai mult prin spitale, cu dureri, operatii complicate si recuperari. Boala i-a transformat copilăria într-un chin. Dar l-a si ambiţionat. Andrei s-a retras, cu paşi mici, intr-un univers doar al lui si s-a gândit că singura salvare este educaţia. Că doar prin cărţi poate vedea lumea, poate călători, poate visa la orice. Doar învăţând are şansa de a depăşi limite impuse de ceea ce noi numim handicap.

Dorinta de a invata, de a cunoaste, e mai puternica decat orice durere. Priviti chipul lui relaxat si luminos. N-ati zice ca acest baiat a trecut, acum 6 luni, printr-o operatie complicata. A invatat, in timp, sa stranga din dinti, sa sufere in tacere si sa priveasca, optimist, spre viitor. Un viitor pe care si-l construieste deja, in fata calculatorului sau, de generatie mai veche.

Calculatorul îi este cel mai bun prieten. Şi-ar dori unul performant, să poată lucra în programe mai complexe si sa faca design grafic, noua lui pasiune. Se vede, într-o zi, lucrând pentru o companie mare. Si pentru asta se "antreneaza" in fiecare zi.

Nimic nu pare sa ii stea in cale ca sa isi implineasca visurile. Nici macar cand vine vorba de jucat fotbal. Pana la urma, performanta nu se face doar pe stadion.

Andrei alearga asa, in fata unui monitor, cu aceeasi bucurie cu care alearga orice alt copil in parc. Si traieste intens fiecare victorie mica de parca ar fi castigat un mare campionat.

Cu fiecare victorie Andrei prinde mai mult curaj si mai multa forta sa viseze.

ANDREI RADU, elev: Îmi doresc ceva pentru părinţii mei care au depus efort şi atâţia bani în mine. O vacanţă, nu au mai avut o vacanţă de un timp îndelungat, din cauza operaţiilor. Mi-aş dori să-i văd şi pe ei zambind, fiind fericiţi, că stres au avut destul. De ce trebuie să mă uit la Ceruri şi să întreb de ce am păţit aşa ceva? Nu mi se pare. Am avut o perioadă în care mă gândeam la asta, dar am trecut peste.

Seara, inainte de culcare, isi imagineaza cum ar fi, de exemplu, sa poata pleca intr-o zi pe urmele marilor eroi din cartile sale preferate de istorie. Cum ar fi sa vada, cu ochii lui, capitala fostului Imperiu Roman si sa păşeasca prin Colosseum, prin locul pe unde au trecut cei mai viteji gladiatori? E un vis rezervat doar celor puternici, ca Andrei, care a demonstrat, in 16 ani de suferinta si lupta cu boala, ca merita sa i se intample o minune. Iar cand va fi sa se intample, vrea sa imparta bucuria cu ai lui, fara de care n-ar fi reusit sa ajunga ceea ce e el, astazi.