Inflația scade în zona euro, însă alimentele devin tot mai scumpe. De ce majorarea dobânzilor este o sabie cu două tăișuri

Inflaţia din zona euro dă înapoi, dar doar pentru că energia nu se mai scumpeşte atât de mult. Preţurile la mâncare, servicii şi altele continuă să crească faţă de anul trecut, ceea ce va forţa BCE să ridice şi mai mult dobânzile, potrivit unei analize a Ziarului Financiar, citată de Mediafax.

• ANIMAŢIE. Filmul teribilului accident din Argeş, în care Andrei şi-a condus vărul spre moarte din teribilism şi lipsă de experienţă. Şi el a plătit cu viaţa

Inflaţia anualizată din Germania, Fran­ţa, Spania şi Italia a încetinit în martie, cauza comună fiind scumpiri mai mici ale energiei şi chiar reduceri sem­nificative ale preţurilor unor „produse energetice reglementate“, după cum explică în cazul pieţei italiene institutul de statistică de la Roma. Acestea sunt cele mai mari economii din zona euro şi din Uniunea Europeană şi principalele repere ale Băncii Centrale Euro­pene când ia decizii de politică monetară.

Ce se întâmplă cu inflaţia generală este un semn bun pentru BCE, care se luptă cu pre­ţurile majorând dobânzile, cu riscul de a sacri­fica expansiunea economică. Dar nu este ceva liniştitor. Aceasta pentru că banca centrală a zonei euro este mai atentă la inflaţia de bază (core inflation), din calculul căreia sunt ex­clu­se preţurile energiei – adică exact cele care trag în jos acum inflaţia totală - şi ale alimentelor, elemente considerate volatile. Iar inflaţia de bază pare să nu cedeze atât de uşor.

Rata inflației a scăzut semnificat în Spania

Spre exemplu, inflaţia ge­ne­rală din Spania s-a înjumătă­ţit în martie, de la 6% la 3,3%, ajungând astfel uimitor de a­proa­pe de ţinta urmărită de BCE, de puţin sub 2%. Mai mult, indicatorul, dacă ar fi ajustat pentru a putea fi comparat cu cele din alte state din UE, ar fi la 3,1%. Însă inflaţia de bază a încetinit doar foarte pu­ţin, de la 7,6% în februarie la 7,5% în martie – este totuşi prima scădere din ultimele 23 de luni.

De aceea, spun analiştii, acesta este un ar­gu­ment în favoarea ideii că BCE cel mai pro­babil îşi va continua ofensiva contra inflaţiei prin creşterea dobânzilor. Spania este o eco­nomie mai atipică în UE în contextul crizei de prea multă inflaţie deoarece s-a protejat de energia scumpă se­pa­rând din timp pia­ţa gazelor naturale de cea a celorlalte tipuri de energie, ceea ce alte state n-au făcut.

De asemenea, guver­nul a redus TVA la energie şi a retras această taxă pentru alimentele de bază precum pâinea, brânza şi legumele. Prăbuşirea în martie a vitezei cu care înaintează inflaţia s-a datorat faptului că preţurile gazelor şi electricităţii au scăzut în comparaţie cu nivelurile din martie 2022, când au crescut brutal. Şi în Germania, cea mai mare economie europeană şi cel mai mare con­sumator de energie din UE, preţurile ga­zelor naturale, carburanţilor şi electricităţii au făcut diferenţa. Inflaţia ajustată pentru a fi comparabilă în UE a încetinit de la 9,3% la 7,8% în martie, lună în care preţurile energiei au crescut cu doar 3,5% în ritm anualizat.

Este un rezultat nesperat de bun având în vedere că în februarie energia era cu peste 19% mai scumpă decât în aceeaşi lună a anului trecut. Pe de altă parte, inflaţia a continuat să accelereze la alte elemente, cum ar fi serviciile, ceea ce sugerează că inflaţia de bază rămâne puternică. Iar contextul este problematic, deoa­rece consumul slăbeşte, ceea ce înseamnă slă­bi­ciune în economie. Prin urmare, analiştii de la ING concluzionează că procesul de dez­in­flaţie încă nu a început în Germania. De reţi­nut este că în luna martie a anului trecut a început războiul din Ucraina, invazia rusească declanşând explozia preţurilor gazelor natu­rale şi energiei. Preţurile urcau şi în lunile ante­rioare, din cauze legate tot de Rusia, dar cu un ritm mai lent.

Datele din martie i-ar putea încuraja pe cei care au spus mereu că valul de inflaţie se dato­rează unui şoc lung, dar trecător, produs de pre­ţurile energiei. Până să înceapă să majo­reze dobânzile, şi BCE credea că inflaţia are cauze trecătoare, iar acum nu se mai opreşte din creşteri de dobânzi. Analiştii de la ING, care şi ei împărtăşeau această idee în urmă cu 1-2 ani, cred acum că inflaţia a devenit între timp o problemă care ţine şi de partea de ce­rere şi care s-a răspândit astfel în întreaga eco­nomie, cel puţin în Germania. Preţurile mai mari de producţie se transmit în forţă mai departe. Apoi, lărgirea marjelor de profit ale companiilor şi majorările salariale hrănesc inflaţia. O consecinţă este că alimentele con­tinuă să se scumpească.

Inflaţia de bază va rămâne puternică în lunile care urmează, spun analiştii

În Spania este mai bine. Presiunile inflaţioniste s-au redus. Atât preţurile de la producători cât şi cele ale produselor din import sunt cu mult sub nivelurile de vârf. De asemenea, creşterile de dobânzi efectuate de BCE vor tăia din ce în ce mai mult din elanul inflaţiei în următoarele luni. Dobânzile sunt acum adânc în teritoriul restrictiv, adică descurajează creditarea, iar acest lucru se va simţi prin încetinirea activităţii economice. Va fi un mediu în care companiilor le va fi tot mai greu să majoreze şi mai mult preţurile deoarece cumpărătorii vor fugi de produsele tot mai scumpe. Astfel, inflaţia va încetini şi mai mult.

Sunt două perspective diferite – Germania şi Spania - care arată cât de greu îi este BCE să stabilească un tratament general pentru inflaţie. Cel mai probabil dinamica mai slabă a preţurilor din martie nu va conta prea mult pentru banca centrală a zonei euro deoarece aceasta reflectă prea mult intervenţiile guvernelor pentru a stăvili scumpirile. Când pachetele de ajutor sunt retrase sau când efectele lor dispar, este posibil ca inflaţia totală să sară din nou în sus. De aceea, BCE va continua să înăsprească politica monetară, iar cu fiecare majorare de dobândă creşte riscul ca în economie ceva să se strice.