Măicuţele de la Mănăstirea Colilia, nevoite să se întoarcă la lumina lumânării din cauza facturii prea mari la curent: "N-a durat prea mult această bucurie"

Minunea n-a durat mult. Cincisprezece ani s-au rugat măicuţele de la o mănăstire din Constanţa să aibă curent electric în micul lor lăcaş. Şi, când, în sfârşit, s-a făcut lumină şi în chiliile lor, şi-au dat seama că nu au bani să plătească facturile. Mănăstirea riscă acum să se scufunde din nou în întuneric. 

• Sondaj Avangarde, la comanda PSD: Cristian Popescu Piedone pe locul 3, la distanţă de Nicușor Dan și Gabriela Firea

Mănăstirea Colilia a fost mereu un loc al miracolelor. A trecut prin multe de-a lungul timpului, a fost demolată parţial şi condamnată la pieire, iar reconstrucţia ei de către 17 măicuţe e dovada că imposibilul nu există. Maicile au dormit sub cerul liber şi au strâns bani pentru a-şi îndeplini misiunea.

Rafaela, maică stareţă: A trimis Dumnezeu oameni mulţi, buni. Din puţin dumnealor au reuşit să ne ajute.

În ultimii 15 ani, viaţa călugăriţelor a fost luminată doar de lumânări. Mănăstirea este la doi kilometri de cel mai apropiat panou de electricitate. În octombrie, anul trecut, în sfârşit rugăciunile le-au fost ascultate.

Un deceniu și jumătate au așteptat măicuțele să aibă curent electric

Între timp, s-au descurcat cum au putut, cu un generator sau la lumina lumânării. Cu greu au reușit din donațiile credincioșilor sa aduca rețeaua de electricitate, un branșament care a costat o avere.

Rafaela, maică stareţă: Ne-am bucurat atât de mult că reuşim după 15 ani să tragem curentul. N-a durat prea mult această bucurie.

A venit rapid umbra şi dezamăgirea primei facturi. Deşi consumul de energie nu este mai mult de două mii de lei pe lună, maicile trebuie să plătească de 7 ori mai mult. Adică 13 de mii de lei. Diferenţa uriaşă o reprezintă energia reactivă, adică energia care se pierde pe cablul lung de doi kilometri. Curentul vine prin cablu subteran in acel transformator până la intrarea în mănăstire. Este vorba de energia reactivă care evident nu este consumată, dar este taxată de furnizor. În mod normal, această sumă se împarte către toţi consumatorii juridici. Doar că, în satul pustiu, nu mai există un alt beneficiar în afară de mănăstire.

Dumitru Chisăliţă, expert în energie: Consumatorul este nevoit să achite energia care este folosită de sistem, pentru a ajunge energia la el acasă, la locul de consum. 

Rafaela, maică stareţă: Dacă ştiam de asemenea sume, căutam alte soluţii, nu acceptam, nu avem de unde să plătim. Am făcut reclamaţii. Aşteptăm un răspuns, vrem să schimbăm contractul.

Maicile îşi pun, din nou, toate speranţele în mâinile Domnului.

Rafaela, maică stareţă: Dacă o rândui Dumnezeu să ne intoarcem la lumina lumânării, ce pot eu să zic, suntem obişnuite cu greutăţile.

Între timp, distribuitorul de energie promite să caute soluţii pentru a nu lăsa din nou pradă întunericului mănăstirea de maici.