Planul pentru curăţarea portului Constanţa de epavele vagoanelor a fost întocmit. Punerea lui în aplicare mai durează

A început, cu un sfert de veac întârziere, curăţarea portului Constanţa de epavele vagoanelor care sugrumă traficul de mărfuri pe calea ferată. Au plecat deocamdată 84 de vagoane, cele care încă mai puteau circula. Pentru încă 500 de vagoane mai căutăm soluţii. 300 sunt sub sechestru pus de ANAF. Celelalte 200 nu pot fi mutate decât după ce dezgropăm şinele, defrişăm pădurea ... le punem roţi sau le luăm pe sus. Iar la Bucureşti autorităţile lucrează la o ordonanţă care să dea bani pentru repararea reţelei feroviare din port.

• Rezultate parţiale provizorii alegeri prezidenţiale 2024

Cu o sticlă de bere în mână, un angajat al CFR picură de zor ulei la îmbinările unei şine încă funcţionale. Ne spune că are în grijă instalaţia ataşată căii ferate din Port. 

Reporter: Păi şi din ce e compusă această instalaţie de ultimă ...

Angajat CFR: Păi e o sticlă de bere cu ... sau de ce o fi fost ... cu un dop, un furtun şi se unge macazul. 

Dacă tot costă miliarde, merge reparat cu niţel ulei din sticlă. 

Reporter: Cu sticla de bere ungeţi macazul?

Angajat CFR:  Nu e bere, e ulei. 

Reporter: Ulei, da 

Angajat CFR: Ne adaptăm. 

O luăm pe şină înainte şi ajungem la... şoseaua care duce în port. Drumul pe care trec TIR-urile încărcate cu mărfuri şi calea spre muncă a miilor de angajaţi din port. O cruce a Sfântului Andrei străjuieşte drumul. Pe post de semnal acustic şi luminos e un alt angajat al CFR, care face cu mâna maşinilor să oprească. 

Reporter: Nu filmez, da vreau să întreb altceva. Când trec maşinile pe aici şi dumneavoastră cu trenul, care este procedura?

Angajat CFR: Păi eu de ce stau aici?

Reporter: Ah, dumneavoastră staţi aici şi ... 

Angajat CFR: Simpla mea prezenţă aici şi maşina trebuie să oprească acolo. 

Marţi, ministrul Transporturilor a cerut ca în 2 zile să i se prezinte soluţiile de eliberare a Portului. Ne-am întors în a treia zi, să vedem ce s-a schimbat. Planul e întocmit, punerea lui în aplicare... mai durează.

Daniel Apostolache, director CFR Marfă: În două săptămâni vom muta 200 de vagoane, ne vom ţine de plan. // Vom elibera liniile din Portul Constanţa şi le vom duce către locaţii proprietatea CFR Marfă.

Practic, 200 de vagoane schimbă un cimitir de fier vechi pe altele. 

Greta Neagu, reporter Observator: Ca s-au facut 3 trenuri, unu a ajuns aici, la videle, unul in Bucureşti triaj şi unul la Adjud. si că şefii CFR Marfă spun că le vor repara şi le vor repune în circulaţie.

Mai rămân 500 de vagoane. 300 dintre ele sunt sub sechestrul ANAF. Autorităţile încă nu au găsit o soluţie pentru ele. Celelalte 200... sunt numai bune de casat. 

Angajat CFR: Se vor tăia (vagoanele). Şi nu le tăia dacă nu apărea problema asta cu ucrainenii. Nici acum nu le scotea de aici.  

Andreea Filip, reporter Observator: Pentru că bucăţi din osia vagonului cel mai probabil au fost furate, aceste garnituri nu pot fi urnite de aici. Cel mai probabil, trebuie descompuse, dezmembrate bucată cu bucată ori ridicate cu o macara. 

Vagoane rămase în acelaşi loc de ani buni

Nici şine pe care să le muţi nu prea mai există. 

Andreea Filip, reporter Observator: Şi aici sistemul de prindere lipseşte, iar copacii au crescut direct prin componentele vagonului. 

Daniel Apostolache, director CFR Marfă: Din 500, 200 dintre ele sunt aprobate la casare. Care se vor găsi soluţii de valorificare pe loc. Despre celelalte 300, sunt sub sechestru ANAF şi vedem ce se dispune asupra lor. Deci practic, din alea nu o să se mişte nimic de-acolo. O parte dintre ele vor putea fi mişcate, pe termen mediu, cu costuri relativ mici. 

În teren, realitatea pare alta.

Reporter: Voiam şi noi să vă întrebăm dacă o să se mute vagoanele cum au promis.

Angajat CFR: N-au şanse anul ăsta.

Reporter: N-au şanse anul ăsta? Păi poate săptămâna viitoare ziceau că...    

Angajat CFR: Da, da, da. Să aştepte. N-au făcut nimic de 40 de ani şi vrea acuma să le ... 

Daniel Apostolache, director CFR Marfă:  Costurile sunt în curs de... adică vor fi cuantificate pe măsură ce se vor face efectiv cheltuielile.

Costurile, evident, ar fi fost infinit mai mici dacă nu aşteptam o viaţă să ne rezolvăm problemele. "Mai bine mai târziu decât niciodată" ar putea fi un motto pentru toată România.