România, țară ideală pentru agricultură, a ajuns dependentă de importuri. Nu ne ajunge carnea de porc, zahărul sau laptele

Cu fiecare an, alimentele produse în România se reduc pe rafturile magazinelor, iar locul lor este luat de marfă din import. Ce producem în fermele şi pe terenurile noastre agricole nu ajunge pentru a acoperi cererea. Am rămas fără destulă carne de porc, unt, lapte, zahăr şi ulei, iar lista poate continua.

• Craterul din Slănic are 15 m adâncime, cât un bloc de cinci etaje. Groapa ar fi trebuit să fie astupată azi-noapte, dar nici urmă de muncitori

Carnea de porc, preferata românilor, nu mai e demult românească. Am ajuns să importăm 70% din ce consumăm şi doar 30% provine din fermele autohtone şi gospodăriile de la ţară. Nu e de mirare că gustul cărnii de la noi a ajuns pentru mulţi cumpărători o amintire.

Din 77 de kilograme de carne de porc cât consumăm în medie pe an, doar 23 de kilograme sunt din animale crescute în fermele autohtone. O situaţie greu de înţeles pentru ţara aflată pe locul cinci în Europa la suprafaţa pe care se face agricultură. Realitatea este însă dură. 

Sorin Minea, preşedinte Romalimenta: Deocamdată pesta porcină face ravagii în România. O fermă de porci infectată se sacrifică tot efectivul, așa e legislația, și se poate repopula după un an de zile.

România cumpără carne de porc de unde poate

Numai în 2020 am importat de aproape 600 de milioane de euro, în special din Germania, Danemarca şi Spania. Nu este singurul produs care ne lipseşte. Zahărul ne ajunge doar pentru o treime din piaţă, aşa că îl aducem din Polonia, Franța sau Cehia. Pentru mai bine de jumătate din necesarul de unt, apelăm din nou la producători din Polonia, Germania şi Franţa. Nu avem nici lapte suficient: 14% din diferenţă o cumpăram din Polonia şi Ungaria.

La doi paşi de Capitală, Claudiu Daviţoiu încă se încăpăţânează să mai producă lapte în ferma sa de o mie de vaci de la Afumaţi. 

Claudiu Daviţoiu, fermier: Produc 15 tone de lapte pe zi care se duce în țară. Noi nu dăm la export. 

Nu ştie însă cât timp va mai putea ţine producţia la acest nivel. Creşterile explozive de preţuri la utilităţi l-au forţat să mai reducă din efectivul de animale. 

Costurile de producție sunt tot mai mari, se plâng unii fermieri

Claudiu Daviţoiu, fermier: Curentul electric s-a scumpit, îngrășămintele, gazul s-a scumpit, motorina s-a scumpit, furajele s-au scumpit. Prețul la lapte nu s-a scumpit, a rămas cam același.

Ilie Chiver îşi pune toate speranţele în exporturi. De acolo ar putea obţine câştiguri duble decât la noi pentru mieii crescuţi în ferma sa de 300 de oi de lângă Baia Mare. Să-i dea pe piaţa locală ar însemna să vândă în pierdere. 

Ilie Chiver, fermier: D-asta pierdem foarte mult pentru că nu putem să-i dăm la preț pentru că nu ne protejează statul deloc. Din cauza asta mulți au falimentat. 

O situaţie comună tuturor sectoarelor din agricultură, iar rezultatul este acelaşi: dispariţia produselor româneşti de pe piaţă. Singurele produse alimentare la care cererea este acoperită din producţia internă sunt cerealele, varza, carnea de oaie şi cea de capră.