Ana-Maria și Ciprian, tinerii militari care au devenit soț și soție după o paradă de Ziua Națională

Îi vedem la defilare, an de an, pe 1 decembrie. Le facem fotografii în timp ce-şi poartă cu mândrie uniforma militară. Dincolo de imagine sunt şi poveşti frumoase. Un exemplu este o tânără familie din Iaşi.

• Cât ar putea veni factura la energie în funcţie de câte grade sunt setate în locuinţă

Îi vedem la defilare, an de an, pe 1 decembrie. Le facem fotografii în timp ce-şi poartă cu mândrie uniforma militară. Dincolo de imagine sunt şi poveşti frumoase. Un exemplu este o tânără familie din Iaşi. Soţ şi soţie, amândoi din Suceava, s-au cunoscut la liceul militar. Dar povestea de iubire a început abia după o paradă de Ziua României, în capitala Moldovei. Acum, 10 ani mai târziu, au revenit în locul în care au început drumul în doi. 

Buchetul din mâna femeii militar trădează o altfel de defilare. Cea din faţa ofiţerului stării civile. Este ziua în care Ana-Maria şi Ciprian au devenit familia Grădinariu. 

Ana-Maria Grădinariu, militar: Iubim uniforma militară şi am zis că este un moment important în care putem să arătăm acest lucru.

Povestea lor a început cu mai bine de zece ani în urmă, la Iaşi, la o defilare. Iar de şase luni, tot aici merg zi de zi, la muncă. Este locul în care şi-au dat prima întâlnire, în Parcul Copou. Ana-Maria lucrează la departamentul logistic din cadrul Brigăzii 15 Mecanizate Podul Înalt, iar Ciprian este la Batalionul 151 Infanterie Lupii Negri, la contabilitate.

Ana-Maria Grădinariu, militar: Cariera de militar am ales-o încă de mic copil. Îmi plăceau foarte mult emisiunile unde apăreau plutoanele de militari defilând, iar mai apoi am văzut şi colegii mei de la liceul militar care veneau în permisie acasă şi am prins drag de această meserie. În clasa a VIII-a m-am hotărât să dau admiterea.

Ciprian Grădinariu, militar: În şcoala generală îi vedeam pe colegii mai mari, care erau pe la liceul militar şi venind acasă în zilele lor libere ne întâlneam şi aveau anumite poveşti. Şi, de atunci, tot am insistat şi mi-am stresat părinţii să mă ducă să mă înscrie la Colegiul Militar.

Când uniforma este lăsată deoparte, soţii Grădinariu sunt o familie ca toate celelalte. Cu momente bune, cu greutăţi, cu zâmbete, dar şi sacrificii. 

”Suntem exact ca toţi ceilalţi oameni. Adică, împărţim lucruri când venim acasă, gătim... Împreună, la noi este ideea că ne completăm. Nu sunt lucruri pe care trebuie să le facă soţul sau soţia. La noi lucrurile se fac împreună. Sunt perioade în care putem să stăm despărţiţi unul de altul, dar nu afectează viaţa de familie. Noi ne-am obişnuit şi ne înţelegem cariera”, spun soții Grădinariu.

Dragostea pentru cariera de militar a fost cea din care s-a născut o altă iubire şi o poveste frumoasă. Cea a familiei Grădinariu.