Mâncare comandată vs. ritual păstrat cu sfințenie de gospodine. Cum decurge pentru români pregătirea mesei de Paște

Dintr-un obicei nou, mulţi fac tradiţie de Paşte: meniul de sărbătoare vine la comandă! Oamenii spun că merg la sigur cu preparatele, iar gustul e garantat de alţii. Sunt însă şi gospodine pentru care pregătirea mesei de Paşte e un ritual păstrat cu sfinţenie, iar timpul şi truda nici nu contează în aceste zile. În Moldova, de exemplu, bucatele se duc la biserică înainte de a fi gustate, într-un coş numit "păscăriță".

• Primul episod de iarnă din acest sezon. 7 judeţe, cele mai afectate: COD ROŞU de viscol

Mesele de paşte pot fi pline fără bătăi de cap şi fără timp pierdut. E nevoie totuşi de un drum la... restaurant. Dintr-o singură bucătărie din Iaşi au plecat, doar în aceste zile, sute de tăvi cu sarmale drob, salată beouf şi carne de miel.   

• Clara Mihociu, reporter Observator: Pentru 8 ouă roşii, două păşti şi doi cozonaci vom plăti aproximativ 400 de lei. Dacă adăugăm în meniu şi un kilogram de friptură de miel, vom adăuga la buget încă 190 de lei. Dar, dacă luăm un pachet complet, care conţine şi sarmale, salată beouf sau drob, atunci preţul este în jur de 700 de lei. 
• Florin Vechiu, chef bucătar: Dacă nu era cu puntea de vacanţa pascală, cred că comenzile s-ar fi dublat. 

Preparatele dulci completează oferta de Paște

• Client: O pască, o pască cu smântână. Pur şi simplu cred că nu aş putea face acasă aşa ceva, sunt foarte, foarte bune.
• Client: Mare parte din mâncare aş spune că am luat-o deja preparată. La cum gătesc eu e mai gustos şi altfel, da, economisim timp asta e cel mai mare... ca preţ, e mai dezavantajos dacă aş face acasă, dar cred că celălalte plusuri compensează. 
• Client: Timpul, din păcate timpul, şi le-am lăsat pe ultima sută de metri şi am fost nevoit să apelez. 

Gospodinele care vor să dea singure gustul în farfurie fac pregătiri chiar şi cu zilele. Au un avantaj: masa atârnă mai uşor la preţ. 

Tradiţiile de Paște, în schimb, nu mor

 În Moldova, "păscărița" este coşul în care gospodinele duc la biserică, pentru sfinţire, o parte din preparatele pentru Paşte. 

• Clara Mihociu, reporter Observator: În fiecare regiune a ţării, ceea ce se pune în coşul pe care îl ducem în noaptea de Înviere la sfinţire, la biserică, în unele zone este obligatoriu pusă şi făina: reprezintă sporul casei şi nu trebuie să o împărţim cu nimeni. În altele, nu lipseşte vinul roşu, dar ceea ce nu se schimbă nicăieri sunt câteva lucruri: cozonacul, pasca, ouăle roşii, dar mai ales ştergarul nou pus desupra. 
• Preot: Le aduc la biserică pentru a fi sfinţite şi pentru a se bucura de faptul că la masa de sfintele Paşi vor gusta din bucatele binecuvântate de harul Duhului Sfânt. 
• Elena Pârlog, gospodină: Este un eveniment prea mare şi este o bucurie sufletească imensă. Nu se vine cu mâna goală, pentru că ne-a dat-o Dumnezeu plină din munca noastră. 

În Maramureş, localnicii nu merg cu coşul, ci cu traista. Pască, cozonac, vin, ouă şi răcituri. Coşul sau traista vor fi sfinţite de preoţi abia la finalul slujbelor de Înviere. Mâine dimineaţă, gospodinele vor împărţi din ele şi în amintirea celor dragi care nu mai sunt.