"Suntem terminaţi, vlăstarul nostru, băiatul nostru". Dragoș, Gheorghe și Constantin au pierit nevinovați, lăsând în urmă multă durere și revoltă

Oamenii din trei sate au tremurat când au auzit de accidentul din carieră. Un frate, un tată, un unchi, un verişor - toată lumea are pe cineva care munceşte acolo. 29 de ani, 38 de ani, 45 de ani. Sunt vârstele minerilor care au murit sufocaţi în camionul groazei. În urma lor, au rămas familiile care-şi strigă durerea şi revolta, cerând dreptate de la autorităţile care îi ignoră. Atenţie, urmează detalii care vă pot afecta emoţional. 

• Primul episod de iarnă din acest sezon. 7 judeţe, cele mai afectate: COD ROŞU de viscol

Dragoş avea 29 de ani şi lucra electrician în carieră de doar patru luni. S-a angajat după ce a aflat că Roxana, soţia lui, e însărcinată. 

Mama lui Dragoș: Pentru că nu avea serviciu şi a zis că să fie bine pentru copil şi pentru familia lui. 

Fratele lui Dragoş se teme că adevărul nu va ieşi niciodată la suprafaţă

Marian Parjol, fratele lui Dragoş: Fiarele răsturnate peste ei. Tuburile de oxigen... da, două tuburi de oxigen, o sursă, din ce am înţeles, au tras-o deoparte, acolo, ca să nu se vadă. 

Vecin: Se urcă oamenii pentru ameninţări, îi ameninţă că îi dă afară şi omul, ca să poată să aducă o pâine acasă, se urcă de frică pentru că îl ameninţă că îl dă afară. 

Reporter: Se poate vorbi de siguranţă sau protecţia muncii în cariera asta?

Nu. Nu există aşa ceva. Siguranţa şi protecţia muncii e ameninţarea angajaţilor. 

Reporter: Aveţi încredere că se va face dreptate?

Niciodată!

Tatăl lui Dragoş a fost printre primii care au ajuns la locul tragediei. E un om terminat. 

Mama lui Dragoș: L-a luat în braţe şi n-a mai vrut să mai vorbească cu el! 

Rudele au aflat ieri că Dragoş a murit asfixiat. Din conducerea companiei nu şi-a făcut timp nimeni să vorbească cu ei. 

Mama lui Dragoș: Nu veni nimeni să ne-ntrebe nimic. Nimeni nu veni să ne-ntrebe!

E durere mare şi în Bolboşi. Gheorghe era lăcătuş mecanic în cariera Jilţ Sud. Avea 38 de ani

Gheorghe Vîlceanu a făcut toată Europa la volanul TIR-ului şi a lucrat ca şofer de autobuz în străinătate. A pierit într-un accident stupid, la câteva luni după ce fetele sale l-au înduplecat să se întoarcă acasă. Fiica sa cea mare priveşte, împietrită, o fotografie. Sora ei mai mică, de 14 ani, e dusă prin vecini, să nu asiste la ce va urma. 

Gheorghe era lăcătuş mecanic în cariera Jilţ Sud. Avea 38 de ani.

Socrul lui Gheorghe Vîlceanu​: Suntem terminaţi, vlăstarul nostru, băiatul nostru cel mai bun, cel mai ... nu se exista aşa ceva!

Revolta rudelor e surdă. Oamenii sunt resemnaţi. 

Soacra lui Gheorghe Vîlceanu: Dreptate, niciodată! Nu se va face. Vina or să o dea tot pe mort, dar ei sunt nevinovaţi săracii. 

Constantin a lăsat în urmă un băiat, de vârsta liceului şi o fată, studentă în Timişoara

Maistrul Constantin Negoiţă era de loc din Slivileşti. La 45 de ani, era şef de echipă. A lăsat în urmă un băiat, de vârsta liceului şi o fată, studentă în Timişoara. Familia ne-a rugat să le înţelegem tăcerea în momentul cumplit. 

Dumitru Negoiţă, fratele lui Constantin Negoiţă: M-a sunat un coleg să-mi spună că fratele meu este foarte grav şi nu mai are niciun fel de şansă.

Munceşte în cariera Jilţ Nord. Vorbeşte fără să îi mai pese că şi-ar putea pierde locul de muncă. 

Dumitru Negoiţă, fratele lui Constantin Negoiţă: Aceste lucruri or să se mai repete. Or să se mai repete pentru că nu se iau măsuri. Ei, acum, în acest moment, au trimis utilaje, amenajează drumuri, amenajează tot ce se poate amenaja pe acolo, pentru a se putea muşamaliza. Demisia este puţin. Aceşti oameni trebuiau arestaţi!