"Dacă tu nu ai o relaţie corectă cu Dumnezeu, nu ştii unde să mergi". Călătoria spre Muntele Athos, experienţa unică a căutării de sine

Muntele Athos este unul dintre cele mai puternice simboluri ale lumii ortodoxe. O bucată de pământ, aruncată în Mareea Egee, locuită numai de călugări. Femeile nu au acces pe munte, iar bărbaţii pot ajunge doar cu viză specială, valabilă 3 zile. Drumul spre Athos e o experienţă unică, despre care se spune că îţi poate schimba viaţa. O echipă Observator a făcut drumul spre lumină şi, începând de azi, vă facem părtaşi la această călătorie fascinantă.

• Rezultate parţiale provizorii alegeri prezidenţiale 2024

Călugăr: Este imposibil pentru o minte din lume, oricare, inclusiv eu, tu, să înţeleagă ce e Sfântul Munte de fapt. Cu cât ne rugăm mai mulţi, cu atât ajung mai multe telegrame la Dumnezeu. 

Athos. Un pământ binecuvântat. Loc de închinăciune şi casă pentru 2000 de calugări de multe naţii, inclusiv români. Unii încă trăiesc izolaţi în grote săpate în pământ. Alţii au ridicat mănăstiri moderne, cu internet şi panouri solare. Athos e un stat în stat, cu drapel propriu şi reguli stricte. Femeile nu au acces, nici măcar animalele de sex feminin. Doar bărbaţii pot urca pe munte, dar şi aceştia cu restricţii. 

Experienţa unică a căutării de sine 

Drumul spre Muntele Sfânt începe oficial din micul orăşel grecesc Ouranoupoli. Încă nu s-a luminat de zi. De aici, de la biroul de pelerinaj se ridică documentul fără de care nimeni nu are acces pe munte. 

Cristian Tamaş şi Marius Ţurlea. Doi prieteni de-o viaţă. Marius e grafician la Antena 1. Cristian, operatorul prin ai cărui ochi vedem povestea de astăzi. Iar aceasta este experienţa lor, despre care se spune că trebuie trăită măcar o dată în viaţă.   

Marius: Plecăm spre Athos. Am emoţii mari. Am mai vorbit cu alţi oameni care au fost acolo. Cumva, ca să mă pregătesc. Toţi mi-au zis - nu pot să îti spun cum e. Trebuie să mergi tu. Să vezi cu ochii tăi. 

Pe vapor - oameni care par de-ai locului şi alţii care privesc emotionaţi, ca atunci când ai prima dată muntele acesta în faţă. În port ne aşteaptă părintele Gamaliel. 

Cu o lumină specială în ochi şi o bucurie de a întâlni fiecare pelerin străin pe pământul lor sfânt. Un pământ, pe care şi-au lăsat amprenta şi foarte mulţi români. 

Călugăr: Mihai Viteazu a rectitorit manastirea simanopeta dupa ce a fost arsa. Şi Alexandru Lăpusneanu spre sfarsitul vietii s-a facut calugar si e pomenit ca si calugar, monahul Pahomi. 

Ctitorii româneşti încă se ridică pe sfântul munte. Una dintre ele, Chilia Intrarea Maicii Domnului de la Schitul Lacul. Cea care o sa fie acasă, pentru Marius şi Cristian, în următoarele zile. 

Marius: O să trebuiască să ne descălţăm, să ne luam papuceii, pentru ca nu avem voie sa intram în biserică decât cu şlapi. 

E slujba de dimineaţă. Una dintre multele slujbe care se întâmplă aici. E locul unde rugăciunile nu se opresc niciodată. Şi e tulburător să le auzi în limba ta, de acasă. 

Părintele Vlad Pimen este stareţul Chiliei şi omul care a ridicat din nimic tot ce e azi refugiu de rugăciune şi loc de pelerinaj pentru mii de oameni de pe toata planeta. Pentru el a fost doar o chemare. 

Vlad Pimen, stareţul Chiliei: Eram în mânărstirea Sihăstria din Neamţ, călugărit acolo. E o istorie lungă. Am plecat fără bani, fără viză, eram doi părinţi care am plecat împreună şi să ajungem acolo. Am dormit şi pe străzi, mâncam struguri de pe unde găseam. Erau leandru, tufele astea de leandru, şi cum se făcea noaptea târziu, eu mă băgam într-o tufă, părintele în cealaltă. Şi acolo petreceam noaptea. În primii zori ieşeam de acolo, ca să nu ne vadă. Ne aranjam un pic şi mai departe! Noi trebuia să ajungem în Athos. 

Şi au ajuns. Se întampla fix acum 30 de ani.  

Vlad Pimen, stareţul Chiliei: Şi primii ani aşa am trăit. La o chilie aici jos... atunci toate erau o ruină. Era doar o grămadă de bolovani, altceva nimic. 

A cărat saci de piatră cu spatele, pe cărări înguste, până şi-a umplut umerii de răni. Nu avea niciun ban, dar ştia că visul lui se va împlini. Să ridice pe Athos o chilie.    

Vlad Pimen, stareţul Chiliei: Când am ajuns exact la 30 de mii datorie, atunci eram chiar în curte aici.. a oprit un Land Rover care avea vreo 7 locuri. Şi coboară vreo 6 inşi de acolo. Doamne-ajută! Doamne-ajută! Ce faceţi? Muncim.  Merge? Merge.  Şi bani aveţi? N-avem. Dar datorii aveţi? Avem. Cât? 30.000. Dă, bă, sacul încoace. Numără 30.000. Ia! Hai, Doamne-ajută, ne mai auzim! Extraordinar. Şi când văd că pleacă, îl trag pe unul de mânecă. Mă, dar cine e ăsta? Am văzut aşa unul micuţ, cu o pălărie de paie pe cap, că era soare. Zice: Becali, n-ai auzit? Păi de unde să aud eu de el?

În fiecare floare care creşte pe acest pământ sfant, în fiecare piatră care stă la temelia acestei chilii e un pic din sufletul lui. Un om ca o lumină, care a adunat în jurul lui alţi oameni ca el - călugari tineri, cultivaţi, dedicaţi lui Dumnezeu, dar mereu cu picioarele pe pământ. 

Theologos: Trebuie să ai o relaţie corectă cu Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este ţinta ta. Dacă tu nu ai o relaţie corectă cu Dumnezeu... este ca şi cum nu ai avea o relaţie corectă cu GPS-ul corect. Nu ştii unde să mergi.

Parintele Theologos a urmat exact această cale. Drumul spre lumină. S-au scris cărţi, s-au făcut filme despre Athos. Şi încă mai sunt multe de spus şi de descoperit. 

Theologos: Oamenii trebuie să vină şi să revină în Sfântul Munte. Desigur că e greu, sunt nişte bariere din pct de vedere al permiselor de intrare şamd, astfel încât turismul să fie ţinut în limite. De ce? Sfântul Munte nu e un loc turistic, ci e un loc duhovnicesc. 

Azi muntele sfânt ni se dezvăluie altfel decât ni-l imaginam - mănăstirile au panouri solare, călugării şi-au făcut canal de youtube, iar pelerinii primesc adevarate lectii de viata sub clar de luna. 

Călugăr: Du-te până unde poţi. O să vezi ca la un moment dat nu o sa mai poţi, atunci, retrage - te.

Maine, la Observator vedeti povestea Muntelui Athos din vremurile noastre.