Reportaj exclusiv Observator din spitalul care tratează răniții masacrului din Bucha: "Veneau pacienți fără mâini, fără picioare"

În spatele frontului, un alt front. Din mijlocul oraşelor bombardate, lupta pe viaţă şi pe moarte s-a mutat în spitalele din Ucraina. E o luptă a rezistenţei medicilor, care îngrijesc pacienţii în mijlocul infernului. Echipa Observator a filmat astăzi în Spitalul 7 din Kiev, unul dintre locurile în care au ajuns răniţii de Bucha, Irpin şi Gostomel. Urmăriţi un reportaj, în exclusivitate, semnat de Laurenţiu Rădulescu şi Cosmin Herea.

• Cod galben de vânt, viscol şi strat de zăpadă în aproape toată ţara până duminică noapte. ANM a prelungit avertizările de vreme extremă

Femeie rănită în Bucha: Eram în curte când au început să cadă rachetele. Am încercat să mă salvez, dar am fost rănită.

O femeie din Bucha a ajuns la spital după 7 zile. Nu avea cum să iasă din casă şi nici unde să meargă, pentru că spitalul era bombardat. Acum, de pe patul de spital, povesteşte terifiată momentele de groază prin care a trecut. Se consideră binecuvântată. 

Oficial sunt peste două mii de răniţi

Însă în spatele bilanţului sec se află poveştile oamenilor care au trecut prin infern. 

Ludmila, asistentă: Veneau pacienţi fără mâini, fără picioare. Diferiţi pacienţi, nu numai soldaţi. 

Ea este Ludmila, o asistentă care a luptat în prima linie, când alarmele sunau încontinuu, iar afară rachetele distrugeau totul în jur. Spitalul 7 din Kiev a fost singura speranţă din iadul dezlănţuit de ruşi.

Șirbin Alexandru, director medical: În primele zile a fost foarte greu pentru că e spital teritorial şi toţi pacienţii treceau pe aici, din Irpin, Bucha, Gostomel. 

De pe front, luptele se dau la spital, tot pe viaţă şi pe moarte

Acolo încep dramele supravieţuitorilor. Şi rezistenţa medicilor. Prea mulţi pacienţi, prea puţine medicamente. 

Laurențiu Rădulescu, trimis special în Ucraina: Majoritatea spitalelor din Kiev primesc în atenţie răniţi nu doar din capitala ucraineană, ci şi din zonele care au fost puse aproape la pământ de armata rusă şi mă refer aici la Bucha, Irpin şi alte 15 localităţi din zonă. Asta înseamnă că este nevoie urgentă de echipamente medicale, medicamente pentru ca acest spital în care ne aflăm să poată să facă faţă numărului mare de răniţi. 

Pe holurile spitalului l-am găsit şi pe Nikolai. Un soldat de 28 de ani, rănit în Irpin. A fost împuşcat în picior. 

Reporter: Cum a fost Irpin pentru tine?

Nikolai, soldat: Am fost ieri în Irpin. Nu pot să cred ce au făcut acolo! Am fost împuşcat când noi ne-am mutat în Irpin, am văzut clădiri distruse, dar cât am stat acolo pentru câteva săptămâni a fost terifiant. Totul ardea, multe bubuituri, multe împuşcături.

Deşi nu este recuperat, Nikolai se va întoarce în armată. Ştie că e nevoie de el chiar şi rănit. 

Nikolai, soldat: Nu o să pot fi pe front, dar pot învăţa civilii ca să se poată alătura trupelor de apărare teritorială.

În spital toată lumea se aşteaptă la ce e mai rău în acest război. Aşa că, medicii şi bolnavii învaţă cum să îmbrace echipamentul de protecţie pentru radiaţii.