Afganii își vând organele și fiicele pentru a face rost de bani. Mulți își sedează copiii pentru că nu au ce să le dea de mâncare

Afganii își sedează copiii înfometați pentru că nu au bani de mâncare. Alții și-au vândut fiicele sau chiar organele pentru a supraviețui, scrie BBC. În a doua iarnă de când talibanii au preluat puterea, milioane de oameni sunt la un pas de foamete. Criza umanitară din țară a ajuns la un nivel critic. 

• Primul episod de iarnă din acest sezon. 7 judeţe, cele mai afectate: COD ROŞU de viscol

„Copiii noștri plâng încontinuu și nu pot dormi. Nu avem mâncare”, a declarat Abdul Whab. „Așa că suntem nevoiți să mergem la farmacie, cumpărăm sedative și le dăm copiilor pentru a putea dormi”. Abdul locuiește la periferia Heratului, al treilea cel mai mare oraș din Afganistan, într-un cartier cu căsuțe din lut, plin de oameni afectați de război și dezastre naturale. 

Ghulam, tatăl a șase copii, le-a arătat jurnaliștilor BBC o tabletă cu tranchilizante prescrise, de regulă, pentru tratarea anxietății. Bărbatul a recunoscut că le dă pastilele copiilor săi, inclusiv mezinului de doar un an. La o farmacie locală, cinci tablete de sedative costă 10 cenți sau o bucată de pâine. 

Medicii avertizează că aceste sedative, administrate copiilor care nu au o dietă adecvată, pot cauza leziuni hepatice, oboseală cronică, tulburări de somn și de comportament. 

Când talibanii au preluat puterea, țara a rămas fără sprijin internațional, ceea ce a dus la un colaps economic, care i-a lăsat pe cei mai mulți bărbați fără locuri de muncă, adică fără posibilitatea de a-și întreține familiile. În rarele ocazii în care găsesc de lucru, aceștia câștigă aproximativ 1 dolar pe zi, așa că cei mai mulți s-au văzut nevoiți să apeleze la măsuri extreme.

Împinși de foame, afganii își vând organele

Ammar, un tânăr care locuiește la periferia Heratului, a recunoscut că în urmă cu trei luni și-a vândut un rinichi. „Nu aveam altă soluție. Am auzit că poți face asta la un spital local, așa că m-am dus acolo și le-am spus ce vreau. Câteva săptămâni mai târziu am primit un telefon în care mi s-a cerut să merg la spital. Mi-au făcut analizele, mi-au injectat o substanță care m-a făcut inconștient. Mi-a fost frică, dar nu am avut ce altceva să fac”. 

Ammar a primit 3.100 de dolari, iar cea mai mare parte din sumă a folosit-o pentru a-și achita datoriile și pentru a cumpăra mâncare. „După ce mi-am vândut rinichiul, mă simt incomplet. Nu mai am speranță. Dacă viața continuă așa, cred că voi muri”.

Într-o altă casă, aceeași dramă. O mamă a fost nevoită să-și vândă un rinichi pentru a-și putea hrăni familia. Cu banii primiți (2.700 de dolari) a plătit datoriile făcute pentru o turmă de oi. Animalele au murit în urma unor inundații, lăsând familia fără nicio sursă de venit.

Criză umanitară fără sfârșit

„Acum suntem nevoiți să ne vindem fiica de doar doi ani. Oamenii de la care am împrumutat banii ne hărțuiesc zilnic. Îmi este atât de rușine. Câteodată mă gândesc că ar fi mai bine să mor decât să trăiesc așa”.

Demnitatea oamenilor de la marginea Heratului a fost îngenuncheată de foame. O altă familie recunoaște că și-a vândut fiica de 5 ani. „Știm că este ilegal și că punem viața copiilor în pericol, dar nu avem altă soluție”, a declarat unul dintre liderii comunității.

Afganii se plâng că au fost abandonați atât de guvernul taliban, cât și de comunitățile internaționale. Foametea este un ucigaș tăcut, iar efectele sale nu sunt vizibile imediat. Ignorată de o lume întreagă, criza umanitară din Afganistan riscă să rămână fără rezolvare.