Dramele exodului din Ucraina. Mame și tați lasă toată agoniseala în urmă, pentru a-și salva copiii: "Nimeni nu merită război"

Peste un milion două sute de mii de oameni au fugit până acum din calea războiului din Ucraina. Majoritatea femei şi copii, cu gândul la soţi, taţi şi bunici care le apără acum ţara. Cei mai mulţi au luat drumul Poloniei şi Ungariei. Pentru mulţi, România a fost doar un peron de aşteptare într-un drum lung spre siguranţă. 

• China îi dă replica lui Trump. Anunţă tarife vamale de 34% la toate produsele americane începând cu 10 aprilie

Siguranţa e o loterie pentru zecile de mii de ucraineni care fug zilnic din calea bombardamentelor. În gara din Kiev, oameni veniţi din toată Ucraina speră să prindă un loc în trenurile deja mult prea neîncăpătoare. După fiecare garnitură care pleacă, pe peron rămân copii cu mame, tineri sau bunici care speră că poate măcar data viitoare vor prinde un loc. 

Femeie: Trenul spre Liov e plin. Am ajuns acum 10 minute. Nu mai avem loc. Aşteptăm. Nimeni nu ştie dacă vom putea pleca.

Însă locul din tren nu le garantează siguranţa. Până la următoarea gară, trenurile supraaglomerate fac peste zece ore prin ţara bombardată continuu de 9 zile. Odată ajunşi la Liov, primesc ajutor de la voluntari. Oamenii respiră cu adevărat abia după ce trec frontiera. Nu mai au aproape nimic, în multe cazuri - doar hainele de pe ei, dar sunt în viaţă. 

Sute de mii de oameni fug din calea războiului început de Vladimir Putin

De la începutul invaziei ruse, doar în Polonia au ajuns aproximativ 650.000 de refugiaţi ucraineni. În timp ce Ungaria adăposteşte aproape 150.000. Ca să ajungă în ţara vecină, oamenii vin cu autobuzele până în localitatea ucraineană Chop. De aici, urmează un traseu de doar şase kilometri, până în gara Zahony, pe care-l ucrainenii îl fac, din nou, pe calea ferată.

Pentru ca autorităţile maghiare să fie pregătite pentru fluxul de refugiaţi, angajaţii gării din Chop le trimit în permanenţă poze cu fiecare val de oameni care ajunge în gară.

Femeie: Nimeni nu merită război şi nimeni nu poate decide ca soarta a milioane de oameni să se termine într-o singură secundă. 

Fiica femeii: A vrut să-mi salveze viaţa, aşa că am fost forţate să venim aici. Dacă nu eram eu, mama ar fi stat.

Oamenii au lăsat totul în urmă, pentru scăpa cu viață

În micul oraş maghiar, cu doar puţin peste 4300 de locuitori, oamenii s-au mobilizat rapid. Krisztina a venit tocmai de la Budapesta ca să le ofere copiilor jucării, scutece şi alte lucruri de strictă necesitate. 

Krisztina, voluntar: Vor să supravieţuiască.

Reporter: Ce credeţi că ne trebuie tuturor acum?

Krisztina, voluntar: Dragoste, încredere şi speranţă. 

Femeie: Suntem speriaţi. Am plecat din apartamentul din oraş acum câteva zile şi am plecat la sat, unde am stat într-o casă, unde am putut să ne ascundem în pivniţă. Dar este foarte frig acolo şi este imposibil să stăm cu un copil. Mergem spre Munchen pentru că avem rude acolo, sora mea locuieşte acolo. 

Până acum, aproximativ 12.000 de ucraineni au ajuns în oraşul Zahony. Cei mai mulţi au plecat mai departe după doar o zi. În puţin peste o săptămână, peste 110.000 de refugiaţi au ajuns şi în ţările din vestul Europei.