"Ne-au distrus, am revenit mai puternici". Tată cu 3 copii şi mamă din Belgia, "conectaţi" acum pe viaţă. Soţii lor, morţi în atentatele de la Bruxelles, din 2016

În urmă cu mai bine de 7 ani, 32 de oameni au murit la Bruxelles, în urma atentatelor de la aeroportul Zaventem şi cel de la staţia de metrou Maelbek. Recent, a început procesul privind atacurile teroriste, în care zece bărbați sunt acum judecați în capitala Belgiei. Șase dintre ei au fost deja găsiți vinovați de implicarea în atacurile teroriste de la Paris din noiembrie 2015. Totuşi, nimic nu-i mai poate aduce înapoi pe cei care şi-au pierdut viaţa. Apropiaţii lor au povestit, într-un interviu pentru BBC, că acum sunt mult mai uniţi şi mai puternici, în ciuda atacurilor. 

• Primul episod de iarnă din acest sezon. 7 judeţe, cele mai afectate: COD ROŞU de viscol

În total, 32 de persoane au fost ucise de trei atacatori sinucigași în atacurile de la gara Maelbeek și aeroportul Zaventem. Zece bărbați sunt acum judecați în capitala Belgiei. Șase dintre ei au fost deja găsiți vinovați de implicarea în atacurile teroriste de la Paris din noiembrie 2015, care au ucis 130 de persoane. Unul dintre cei 10, despre care se presupune că a fost ucis în Siria, va fi judecat în lipsă.

Salah Abdeslam, principalul suspect în procesul francez care a fost reținut cu patru zile înainte de atacurile de la Bruxelles, se numără și el printre inculpați, alături de alții despre care procurorii susțin că i-au găzduit sau au ajutat anumiți atacatori.

Povestea tragică a lui Mohamed, rămas tată văduv pentru trei copii

Profesoara Loubna Lafquiri, în vârstă de 34 de ani, a fost ucisă în metroul din Bruxelles în dimineața zilei de 22 martie 2016. "Loubna era un înger, era frumoasă, zâmbea mereu, era o mamă și o soție extraordinară", spune Mohamed, soţul lui Loubna.

În 2016, Mohamed El Bachiri a fost cufundat în durere când și-a dat seama că acum era tată văduv pentru trei copii sub vârsta de 10 ani.

Răspunsul lui imediat: Un Jihad al Iubirii. Acesta, fiind şi numele cărții pe care a scris-o ulterior, era menit să respingă narațiunea bărbaţilor care crescuseră în comunitatea sa și care i-au corupt credința islamică.

"Trebuia să exprim un fel de furie - care este legitimă. Furia mea se exprimă în jihadul (lupta) iubirii. Împărtășirea dragostei. Acesta este modul meu de a răspunde teroriştilor. Să le deconstruiesc ideologia."

Deşi pentru mass-media procesul pare o oportunitate pentru ca în sfârșit să se facă dreptate sau chiar un moment în care familiile îndoliate pot „trece mai departe”, Mohamed nu va participa. 

"Am trei copii care chiar au nevoie de energia mea, care au nevoie de putere", spune Mohamed. "Nu este întotdeauna evident, dar chiar trebuie să mă protejez și îmi este sincer teamă de ce ar putea trezi din nou procesul legal în mine".

"Cred că acei bărbați... gândurile lor sunt în ură și întuneric și negativitate. Și nu pot să le doresc răul - eu susţin principiile umanismului și nu pot să le doresc suferință altora. Nu am ură, ea nu aduce nimic în viața ta. Modul prin care poţi reacționa la asta este cu un mesaj de pace și iubire, să nu fii trist sau negativ."

Mohamed a fost o alegere evidentă pentru acest reportaj, ca tată a trei copii care încă locuiește în comunitatea în care unii dintre ucigași complotaseră înainte de atacuri. La fel a fost și Charlotte Dixon-Sutcliffe, al cărei partener, David, a fost singurul britanic ucis în atacurile de la Bruxelles. La începutul lui 2016, ea și David locuiau la Bruxelles cu fiul lor Henry, care împlinește șapte ani.

O legătură imediată și profundă a fost creată între Mohamed și Charlotte în orele de după atacuri, în timp ce fotografiile cu cei dragi dispăruți, David și Loubna, circulau pe internet.

"Pe Facebook-ul meu au apărut mereu unul lângă altul și am fost interesată de ei", spune Charlotte. "Loubna era atât de frumoasă și era cu cei trei copii ai săi. Ochii ei străluceau prin fotografie."

Într-un parc cu vedere la râul Tamisa din Londra, Charlotte își spune povestea cu aceeași expresie luminată pe care a avut-o Mohamed când o descrie și pe Loubna.

"M-am simțit cu adevărat atașată de ea și aproape ca – și asta poate suna ridicol – dar aproape ca și cum soarta lor ar fi împletită."

Charlotte spune că legătura cu Loubna a fost copleșitoare

"A fost aproape ca și cum aș fi fost la fel de interesată în a fi găsită, la fel cum eram şi cu David. Este ca și cum ar fi devenit un membru al familiei sau cineva la care țineam, deși nu o cunoscusem niciodată. A fost sfâșietor pentru mine cu David. Dar am simțit am pierdut-o şi pe ea".

Pentru Charlotte, modul în care a fost tratată de către autoritățile belgiene i-a agravat trauma, în timp ce îşi căuta în zadar partenerul.

"Mergeam la secțiile de poliție locale cu poza lui David și ei se adunau și spuneau doar: Ei bine, nu are nicio legătură cu noi, este o chestiune federală", spune ea.

La trei zile după atac, Charlotte a primit un apel de la un asistent social al poliției: "Era întuneric. Plimbam câinele pe străzi. A spus că trebuie să mă pregătesc pentru ce e mai rău acum. Practic mi-a spus că David a murit. Mi-a spus la telefon."

Charlotte spune că autoritățile au devenit mai susținătoare recent.

Asemenea modului în care Mohamed și-a canalizat durerea pentru a-și scrie cartea și a-și împărtăși mesajul în școli, Charlotte a fondat o organizație - Survivors Against Terror.

„Unul dintre cele mai importante lucruri este să ne asigurăm că actele teroriste nu au loc în primă instanță. Dar dacă se întâmplă, după ce am văzut cât de prost poţi fi tratat, dar şi cât de bine, mi s-a insuflat o dorință masivă de a face o diferență și de a schimba lucrurile, astfel încât nimeni să nu sufere așa cum am suferit noi.”

După atacuri, ea și fiul ei, Henry, au părăsit Belgia pentru a încerca să-și refacă viața, dar Charlotte a decis să se întoarcă la Bruxelles pentru începerea procesului.

"Atât de mulți dintre ei au fost deja găsiți vinovați și execută pedepse. Dar cred că nu au fost singurii. Cred că a existat un pas greșit uriaș în modul în care statul belgian a gestionat atacurile, cum s-au comportat în ziua atacului și înaintea atacului".

Lipsă de informații din partea autorităţilor

Charlotte subliniază lipsa de informații în perioada premergătoare atacului și decizia de a menține metroul în funcțiune după bombardamentele anterioare pe aeroport.

Au existat demisii guvernamentale și scuze după aceea, dar asta nu este suficient pentru multe familii îndoliate și supraviețuitori. "Culpabilitatea, evident, revine în esență celor care au comis atacurile, dar cu siguranță există un nivel de culpabilitate din partea statului belgian", spune Charlotte.

Pe lângă faptul că pune în lumină modul în care au acționat autoritățile, Charlotte salută oportunitatea de a face o declarație de impact despre victime. "Faptul că pot să prezint o poză cu David în instanță, îmi va da puțină liniște. Îmi va oferi ceva care mă va ajuta să-mi conectez un sentiment de dreptate pentru el".

Ea nu vrea ca partenerul ei să fie amintit ca fiind doar una dintre cele 32 de victime. „David a fost incredibil de amuzant, puterea pe care o avea de a se putea conecta la alți oameni, de a putea aduce bucurie în viaţa oamenilor – parcă ar fi opusul polar al oamenilor din acele cutii". Aceasta este o referire la cutiile de sticlă pentru inculpații din instanța special construită de la fostul sediu al NATO, unde procesul se va desfășura încet în următoarele șase luni.

În septembrie, judecătorul a decis că aceste cutii ar trebui reproiectate, după ce avocații apărării au susținut că sunt ca niște cuști pentru animale. În total, procesul amânat este de așteptat să coste până la 25 de milioane de euro. 

În cenușia instanței și a procesului judiciar, Charlotte speră că reprezentarea ei despre David ei va oferi ceva culoare. "Sper că bucuria să rămână cu el. Și cred că dacă aș putea aduce în acel loc un sentiment de ușurință și conexiune, dragoste și fericire, atunci asta trebuie să fie ceva, nu-i așa?"

„S-a creat o rețea de oameni care vorbesc despre coeziune, dragoste și comunitate”, spune Charlotte.

"Ne-au distrus pe unii dintre noi, dar ne unim și suntem mai puternici. Știi de ce? Mesajul nostru este mai puternic. Și de aceea nu vor câștiga."