Ucraina şi Occidentul pierd războiul cu Rusia. Este timpul pentru obiective de război realiste și aderarea la NATO - The Economist

Războiul merge prost. Ucraina și aliații săi trebuie să aibă curajul să recunoască că pierd şi să schimbe cursul conflictului. Este timpul pentru obiective de război credibile și aderarea ţării la NATO. Revista britanică de afaceri The Economist a publicat o analiză dură a războiului din Ucraina. 

• Cum se pregătesc autoritățile pentru viitura care ar putea lovi în weekend. DETALII la Observator 17:00, la Antena 1
• Klaus Iohannis anunţă că nu va candida la alegerile parlamentare: "Nu voi demisiona și nu voi candida"

Război în Ucraina. Pentru ca Ucraina şi aliaţii săi occidentali să câștige, trebuie mai întâi să aibă curajul să recunoască faptul că pierd. În ultimii doi ani, Rusia și Ucraina au purtat un război de uzură costisitor. Este nesustenabil. Volodimir Zelenski, care a călătorit în această săptămână în SUA pentru a se întâlni cu președintele Joe Biden, a adus cu el un "plan de victorie", aşteptat să conţină un nou apel pentru livrarea de arme și bani. De fapt, Ucraina are nevoie de ceva mult mai ambițios: o schimbare urgentă a cursului.

Apărarea Ucrainei riscă să se prăbuşească înainte de epuizarea Rusiei

O dovadă că şansele Ucrainei scad este înaintarea Rusiei pe frontul est, în special spre orașul Pokrovsk. Până acum, a fost lentă și costisitoare. Estimările recente ale pierderilor rusești se ridică la aproximativ 1.200 de morți și răniți pe zi, în plus față de totalul de 500.000 de victime. Dar și Ucraina, cu o cincime din populaţia Rusiei, suferă pierderi. Liniile sale de apărare s-ar putea prăbuși înainte ca efortul de război al Rusiei să fie epuizat.

Ucraina se chinuie și în afara frontului. Rusia a distrus atât de mult din rețeaua electrică, încât ucrainenii se vor confrunta cu la iarnă pe îngheț cu întreruperi zilnice de curent de până la 16 ore. Oamenii s-au săturat de război. Armata are dificultăţi în a mobiliza  oameni și în a antrena suficienţi soldaţi pentru a menține apărarea, darămite pentru a recuceri teritoriul pierdut. Există un decalaj tot mai mare între victoria totală pe care mulți ucraineni spun că și-o doresc și dorința sau capacitatea lor de a lupta pentru aceasta.

În străinătate, oboseala se instalează. Extrema dreaptă din Germania și Franța susține că sprijinirea Ucrainei este o risipă de bani. Donald Trump ar putea deveni iar președinte al Statelor Unite. Este capabil de orice, dar cuvintele lui sugerează că vrea să vândă Ucraina președintelui rus Vladimir Putin.

Dacă Zelenski continuă să sfideze realitatea insistând că armata ucraineană poate lua înapoi tot teritoriul furat de Rusia din 2014 încoace, el îi va îndepărta pe susținătorii Ucrainei și va diviza și mai mult societatea ucraineană. Indiferent dacă Trump câștigă sau nu în noiembrie, singura speranță de a păstra sprijinul american și european și de a uni ucrainenii este o nouă abordare care începe cu a spune sincer ce înseamnă victoria.

Aşa cum The Economist susține de multă vreme, Putin a atacat Ucraina nu pentru teritoriul său, ci pentru a o împiedica să devină o democrație prosperă, cu înclinație occidentală. Partenerii Ucrainei trebuie să-l determine pe Zelenski să-și convingă poporul că acesta rămâne cel mai important câştig din acest război. Oricât de mult vrea Zelenski să alunge Rusia din toată Ucraina, inclusiv din Crimeea, el nu are nici oamenii, nici armele pentru a o face. Nici el, nici Occidentul nu ar trebui să recunoască pretenția falsă a Rusiei asupra teritoriilor ocupate; ar trebui mai degrabă să păstreze reunificarea drept o aspirație.

În schimbul îmbrățișării acestui adevăr sumbru de către Zelenski, liderii occidentali trebuie să facă credibil obiectivul principal de război, asigurându-se că Ucraina are capacitatea militară și garanțiile de securitate de care are nevoie. Dacă Ucraina va putea opri în mod convingător orice perspectivă a Rusiei de a avansa în continuare pe câmpul de luptă, va demonstra inutilitatea altor ofensive mari. Indiferent dacă este semnat sau nu un acord de pace oficial, aceasta este singura modalitate de a înceta luptele și de a asigura securitatea pe care se vor sprijini în cele din urmă prosperitatea și democrația Ucrainei.

Rachete cu rază lungă de acțiune

Pentru acest lucru va fi nevoie de o aprovizionare mai mare cu armele cerute de Zelenski. Ucraina are nevoie de rachete cu rază lungă de acțiune care pot lovi ținte militare adânc în Rusia și de apărare antiaeriană pentru a-și proteja infrastructura. Un alt lucru esențial este că Ucraina trebuie să-și producă propriile arme. Astăzi, industria de armament din țară are comenzi în valoare de 7 miliarde de dolari, doar o treime din potenţialul său. Companiile de armament din America și din unele țări europene au intervenit; ar trebui să o facă și alții. Producerea domestică de arme de calitate este mai fiabilă și mai ieftină decât cele produse în Occident. Poate fi, de asemenea, mai inovatoare. Ucraina are aproximativ 250 de companii de drone, unele dintre ele lideri mondiali, inclusiv producătorii de drone cu rază lungă de acțiune care s-ar fi aflat în spatele unui atac recent asupra unui uriaş depozit de muniţie din regiunea rusă Tver.

Ucraina trebuie invitată să adere la NATO acum

A doua modalitate de a face apărarea Ucrainei credibilă este ca Biden să spună că Ucraina trebuie invitată să adere la NATO acum, chiar dacă este divizată și fără un armistițiu oficial. Este cunoscut faptul că Biden este precaut în această privință. O astfel de declarație din partea lui, susținută de lideri din Marea Britanie, Franța și Germania, ar depăși cu mult cuvintele deschise la interpretare despre o "cale ireversibilă" către aderare.

Ar fi un gest controversat, deoarece membrii NATO se așteaptă să se susțină reciproc dacă unul dintre ei este atacat. În deschiderea unei dezbateri legate de această garanție conform articolului 5, Biden ar putea să clarifice că nu va acoperi teritoriul ucrainean pe care Rusia îl ocupă astăzi, la fel ca în cazul Germaniei de Est când Germania de Vest a aderat la NATO în 1955; și că Ucraina nu va găzdui neapărat trupele străine NATO pe timp de pace, ca în cazul Norvegiei în 1949.

Aderarea la NATO presupune riscuri. Dacă Rusia ar ataca din nou Ucraina, SUA s-ar putea confrunta cu o dilemă teribilă: să susțină Ucraina și să riște războiul cu un inamic nuclear sau să refuze și să-și slăbească alianțele din întreaga lume. Cu toate acestea, abandonarea Ucrainei ar slăbi toate alianțele Americii, unul dintre motivele pentru care China, Iranul și Coreea de Nord susțin Rusia. Este clar că Putin vede Occidentul ca fiind adevăratul inamic. Este amăgitor să credem că dacă permitem învingerea Ucrainei acest lucru va aduce pace.

O Ucraină disfuncțională ar putea deveni un vecin periculos. Corupția și naționalismul sunt deja în creștere. Dacă ucrainenii se simt trădați, Putin ar putea radicaliza milițiile cu experinţă de luptă împotriva Occidentului și a NATO. A reușit ceva asemănător în Donbas unde, după 2014, a transformat ucrainenii vorbitori de limbă rusă în partizani gata să intre în război împotriva compatrioților lor.

Occidentul s-a ascuns prea mult timp în spatele pretextului că, dacă Ucraina stabileşte obiectivele, Vestul decide ce arme să furnizeze. Totuși, Zelenski nu poate defini victoria fără să cunoască nivelul de sprijin occidental. Planul prezentat mai sus se auto-întărește. O promisiune mai fermă de aderare la NATO l-ar ajuta pe Zelenski să redefinească victoria; un obiectiv de război credibil ar descuraja Rusia; NATO ar beneficia de pe urma industriei de armament revigorată a Ucrainei. Crearea unui nou plan de victorie cere mult de la Zelenski și liderii occidentali. Dar dacă se opun, vor duce la înfrângerea Ucrainei. Și asta ar fi mult mai rău.