"Unde este mama, unde este tata? Mă răpiți?". Trauma copiilor care au supraviețuit cutremurelor din Turcia

La mai bine de o săptămână de la cele două cutremure care au devastat Turcia și Siria, salvatorii continuă să scoată copilași mai mici sau mai mari de sub clădirile prăbușite. Din când în când, imaginile cu micuții aduși la lumină din tonele de moloz devin virale pe rețelele de socializare, oameni din toată lumea descriind astfel de povești de supraviețuire drept "miracole". Psihologii avertizează, însă, că toți acești copii supraviețuitori sunt expuși în mod periculos la traume de lungă durată.

• Cum va răspunde UE la tarifele lui Trump. Economistul Laurian Lungu: Riscul ca SUA şi Europa să intre în recesiune este foarte mare

Serkan Tatoglu este bântuit de întrebarea pe care o tot aude de la fetița lui de 6 ani, de când casa lor s-a prăbușit în timpul cutremurelor. 

"O să murim?", întreabă copila, în timp ce se uită la scene ce par a fi dintr-un film de groază. 

Sicrie aliniate pe marginea drumurilor, sirene care urlă non-stop.

Copiii văd cum salvatorii scot trupurile fără viață din ruine

Mergând printre dărâmăturile clădirilor puse la pământ, copiii urmăresc cum salvatorii ridică saci cu trupurile fără viață recuperate din ruine. Tatoglu a reușit să-și scoate cei patru copii - cu vârste cuprinse între 6 și 15 ani - din casă, după ce primul cutremur cu magnitudinea de 7,7 a zguduit sud-estul Turciei, înainte de zorii zilei de 6 februarie.

Ulterior, clădirea s-a prăbușit în timpul uneia dintre sutele de replici.

Bărbatul de 41 de ani a pierdut multe rude în această nenorocire care i-a lovit țara, dar știe că trebuie să rămână puternic în fața durerii insuportabile. Iar cel mai important lucru pe care trebuie să îl facă este să-și protejeze copiii de ororile care le apar în cap în timp ce replicile continuă să clatine orașul aflat în sudul provinciei Kahramanmaraș, epicentrul celor două seisme devastatoare. 

"Traumatizată de replici, cea mică tot întreabă: Tata, o să murim. Întreabă de rudele noastre. Nu îi arăt cadavrele lor. Eu și soția mea o îmbrățișăm și îi spunem că totul este în regulă", mărturisește Tatoglu, potrivit TRT World.

"Desenăm. Vom vedea cât de mult se reflectă în desenele lor"

Psihologul Sueda Deveci, de la organizația de voluntari Doctors Worldwide Türkiye, spune că adulții au nevoie de la fel de mult sprijin emoțional ca și copiii, în urma unei astfel de tragedii. Cei mai în vârstă au interiorizat mai repede amploarea nenorocirii care le-a schimbat și cât de mult au pierdut.

"O mamă mi-a spus: Toată lumea îmi spune să fiu puternică, dar nu pot face nimic. Nu pot să am grijă de copiii mei, nu pot să mănânc", a declarat Deveci. 

Despre copiii prinși în această oroare, psihologul spune că "nu vorbesc mult cu ei despre cutremur".

"Desenăm. Vom vedea cât de mult se reflectă în desenele lor", continuă Sueda Deveci.

Expertul în drepturile copilului Esin Koman este de părere că cei mici se adaptează la mediul înconjurător mai repede decât adulții. Dar precizează că distrugerile provocate de seisme îi lasă expuși la traume pe termen lung. "Unii copii și-au pierdut familiile. Nu există acum nimeni care să le ofere sprijin mental", a spus Koman.

"Unde este mama mea?"

Psihologul Cihan Celik a vorbit despre un schimb de mesaje pe care l-a avut cu un paramedic implicat în operațiunile de salvare. Acesta i-a spus că micuții scoși din dărâmături întreabă aproape instantaneu despre părinții lor dispăruți.

"Copiii răniți întreabă: Unde este mama, unde este tatăl meu? Mă răpiți?", și-a amintit paramedicul.

Vicepreședintele Turciei, Fuat Oktay, a declarat că 574 de copii scoși din clădiri prăbușite au fost găsiți fără părinți supraviețuitori. Doar 76 au fost returnați altor membri ai familiei.