Cum arată viețile celor 100 de români care trăiesc în Bătrâna, comuna cea mai mică din România. Localnicii au o singură mare dorință

Există un colţ de Rai în România unde iernile sunt la fel de grele şi de frumoase ca în urmă cu o sută de ani. La Bătrâna, comuna cea mai mică din România, locuiesc o sută de suflete după alte ritmuri. Oamenii se pregătesc întreaga toamnă pentru a supravieţui izolării şi gerului aproape şase luni. 

• ANIMAŢIE. Filmul teribilului accident din Argeş, în care Andrei şi-a condus vărul spre moarte din teribilism şi lipsă de experienţă. Şi el a plătit cu viaţa

Timpul are răbdare în Bătrâna. Casele vechi, de lemn, sunt pitite pe culmile munţilor din Ţinutul Pădurenilor. Un colţ de rai, izolat de restul lumii. O sută de oameni trăiesc aici, condamnaţi să îşi ducă vieţile ca-n secolul trecut. Curent au doar în centrul comunei, apa curentă sau canalizarea sunt un vis, iar drumul până în comună e jumătate drum forestier, jumătate drum judeţean. 

"Suntem vai de noi", se plânge o bătrână care duce fân la animale.

"Ca la munte, nu se trăieşte ca la oraş. La noi nu-i baia în casă, la noi e baia afară", spune un localnic.

"Aici dacă nu-ţi faci provizii la animale cu fân şi lemne de foc, mori de foame şi de frig iarna", povesteşte alt localnic. 

În cea mai mare parte din timp, satul e adâncit într-o linişte ca de Biserică. Trei zile şi trei nopţi a viscolit şi uliţele sunt acoperite de zăpadă. Oameni şi animale au stat, zgribuliţi, la căldură.  

Aici, iarna ţine şase luni. 

Cel mai apropiat dispensar e la 30 de kilometri depărtare, în comuna Dobra. Ca să ajungă aici, localnicii ar trebui să o ia la pas pe drumul pe care nimeni nu s-a deranjat să-l repare. Iar ca să ajungă la un spital, au de mers mai bine de 70 de kilometri. 

În zonă sunt comori la care se ajunge greu. O biserică din 1780 cu hramul Sfânta Paraschiva, dar şi rezervaţia naturală Codrii Seculari, singura pădure virgină de răşinoase şi fag din România sunt de o rară frumuseţe. Turiştii însă sunt descurajaţi. 

Radu Herciu, primar Bătrâna: Să nu vină în pantofi de lac, să îşi ia şi o lopăţică şi un sac de nisip să nu rămână undeva înzepăziţi.

Oamenii din Bătrâna au învăţat din generaţie în generaţie să îndure greutăţile din satul cel mai izolat din România. Mai au o singură dorinţă: ca după multe decenii, în Bătrână să se mai audă plânsete de bebeluş.