Cosmin Popa, doctor în istorie, despre implicaţiile unui război între Rusia şi Ucraina pentru România. Ce ar însemna o posibilă prăbuşire a frontului

Într-o radiografie a tensiunilor provocate de conflictul Rusia - Ucraina în Europa, Cosmin Popa, cercetător la Institutul de Istorie ”Nicolae Iorga” şi specialist în probleme ruse și sovietice vorbeşte despre scenariile posibile pentru Europa, dar şi despre poziţia României în cazul unei eventuale confruntări militare. O posibilă prăbuşire a frontului "ar însemna instalarea unei stări de tensiune aproape permanentă".

• Marş al tăcerii pentru Sebi şi Roberta, din Vama Veche până la locul tragediei din 2 Mai. DETALII la Obsevator 17:00, la Antena 1
• SUA acuză Rusia de atacuri chimice împotriva trupelor ucrainene, încălcând regulile războiului. Ce este cloropicrina

Dr. Cosmin Popa, cercetător ştiinţific în cadrul Institutului de Istorie "Nicolae Iorga", a discutat, marţi seară, cu Marius Pancu, despre tensiunile dintre Rusia şi Ucraina, precum şi despre ce ar însemna pentru România un război în Europa de Est. 

Interviu cu Dr. Cosmin Popa, de la Institutul de Istorie "Nicolae Iorga"

Marius Pancu: Retorica belicoasă a lui Vladimir Putin nu e nouă, o foloseşte deja de decenii şi sunteţi în măsură să evaluaţi pe o axă a atitudinilor şi provocărilor de agresiune, să catalogaţi şi episodul pe care îl traversăm acum. Care e gradul său de periculozitate?

Dr. Cosmin Popa: E o întrebare foarte bună şi nu am să vă ascund: pe undeva, e destul de greu să răspund. Suntem într-un moment periculos. Şi cred că cel mai periculos este că retorica războinică în Rusia a devenit o realitate curentă. De fapt, dacă stăm să ne uităm, să citim declaraţiile responsabililor ruşi, fie că vorbim despre Lavrov, fie că vorbim de unul dintre adjuncţii săi sau Putin (...) vom vedea că este foarte prezent acest mesaj belicos. Acolo se invocă posibilitatea lansării de rachete, de arme nucleare, de ofensive, de invazii în mod curent. Sigur, asta face parte dintr-un soi de tradiţie a retoricii politice ruse şi sovietice. Însă ea nu a fost niciodată în anii din urmă atât de prezentă în realitatea rusească. De aceea cred că, dacă aş face un clasament al lucrurilor pe care le-aş imputa Rusiei, Kremlinului, primul ar fi că a transformat posibilitatea războiului într-o realitate cotidiană aproape plictisitoare. Ceea ce este o chestiune foarte periculoasă. Rusia, în momentul de faţă, dă senzaţia că se pregăteşte pentru o invazie militară, dar în realitate ea speră şi se pregăteşte foarte serios pentru nişte negocieri politice foarte importante pe care doreşte să le aibă cu SUA. Răspunsurile vor veni foarte repede, în forma unor propuneri pe care Rusia le va face în mod oficial - poate prin intermediul ONU -, nişte propuneri pe care le va lansa NATO şi SUA, dar şi altor ţări europene importante, legate de viitoarea configuraţie politică a Europei.

Marius Pancu: Iar dacă statele occidentale nu vor adera la aceste propuneri ale Rusiei, până unde îşi permite Kremlinul să meargă cu acţiunile propriu-zise militare? 

Dr. Cosmin Popa: Tocmai asta vrea să sublinieze Rusia. (...) Pentru a arăta că este un partener de discuţii contondent, o putere care trebuie luată în serios. Iar în cazul în care cineva se gândeşte să nu o ia în serios, se poate confrunta oricând cu un incident militar cu urmări imprevizibile. Cred că aceasta este miza Rusiei. Acum, în termeni populari, bate şaua să priceapă iapa. Presează Ucraina foarte mult, duce la extrem capacitatea Occidentului de a arăta angajament pentru integritatea teritorială a Ucrainei, de a arăta sprijin. Şi, într-o bună măsură, duce şi un joc politic global, având în paralel conversaţii prin intermediul Internetului cu preşedintele Chinei. Dincolo de toată presiunea politică, în scenă acum este un adevărat balet diplomatic, care se desfăşoară în bună măsură la suprafaţă, fără ca esenţa să ne fie cunoscută, dar care mizează foarte mult pe impactul emoţional.

Marius Pancu: De ce acum? Care e breşa, care e vulnerabilitatea pe care Kremlinul a simţit că poate să o exploateze în relaţia cu puterile occidentale, astfel încât să-şi demonstreze o astfel de poziţie de forţă?

Dr. Cosmin Popa: Kremlinul cred că nu are explicaţii de natură externă în ceea ce face acum. Eu aş miza mai mult pe explicaţiile de natură internă. Este un regim care a prins extrem de bine jocul. Putin ştie foarte clar că vârful popularităţii sale, vârful consolidării puterii sale a fost în 2014, atunci când Crimeea a fost ocupată şi anexată de Rusia. Este un regim care în momentul de faţă îşi caută noi formule de replicare. 

Marius Pancu: Are Vladimir Putin susţinerea pentru a duce un război pe scară largă şi directă în Ucraina?

Dr. Cosmin Popa: Rusia nu ştie să fie o mare putere fără să fie o ţară autoritară. Atâta vreme cât controlezi societatea printr-un set de legi care nu permit exprimarea liberă a opiniilor contrare celor ale puterii, aparenţa unui astfel de sprijin se poate obţine foarte uşor. Dacă ne îndreptăm către straturile dinamice ale societăţii ruse, cred că un război şi un nou val de sancţiuni este poate unul dintre ltimele lucruri pe care le vor aceşti oameni. Dar există straturi în societatea rusă care susţin această manieră a lui Putin de a se comporta ca mare putere. 

Marius Pancu: Ce ar însemna un conflict pentru România?

Dr. Cosmin Popa: Ar însemna, în primul rând, o situaţie extrem de tensionată, ar însemna o dispariţie a unui stat care într-o oarecare măsură intermedia această apropiere de Rusia şi ar însemna instalarea unei stări de tensiune aproape permanentă. O sporire clară a capacităţilor militare NATO în Marea Neagră, în România şi, mai presus de toate, ar însemna apariţia unei psihologii specifice regiunilor aflate în proximitatea frontului. Acest lucru ar putea avea impact asupra românilor, dar mai ales asupra percepţiei României ca fiind o zonă în proximitatea războiului. Asta înseamnă un soi de nesiguranţă, aşteptări diverse, un tip de mobilizare. Cred că priorităţile noastre naţionale sunt cu totul altele. 

Cosmin Popa este absolvent al Facultăţii de Istorie, Universitatea Bucureşti, specializarea istorie contemporană universală (1997) şi Doctor în Istorie al Universităţii din Bucureşti (2007), cu teza intitulată "Politica externă sovietică în Europa Orientală 1945-1953". Printre domeniile sale de interes se numără istoria Uniunii Sovietice, istoria comunismului european, comunismul românesc privit din perspectivă comparată, istoria Federaţiei Ruse, Războiul Rece sau problemele energetice contemporane.