Paul Cozighian, despre cine ar putea fi noul premier al Franţei, după alegeri. "Este o fată tânără, deşteaptă"

Franţa a trecut de la extrema dreaptă la coaliţia de stângă care are şi comunişti şi extrema stângă în componenţă, în doar o săptămână. Rezultatele suprinzătoare au venit după o mobilizare masivă a alegătorilor speriaţi de rezultatul obţinut de Rassemblement National la alegerile de pe 30 iunie, iar noi am analizat întreaga situaţie cu Paul Cozighian, jurnalist Le Figaro. 

• Războiul hibrid al Kremlinului. Propaganda rusă a inundat Tiktok cu mesaje prin care îndeamnă românii la un război direct împotriva Europei

Alianţa preşedintelui Emmanuel Macron a ieşit pe un neaşteptat loc doi, în faţa formaţiunii lui Le Pen şi Bardella, care se vedeau deja căştigători. Niciun partid nu are majoritate, iar ţara riscă săptămâni de blocaj politic. Premierul şi-a dat demisia dar Emmanuel Macron i-a cerut să mai rămână în funcţie până se limpezesc apele.  

Noi am analizat întreaga situaţie cu jurnalistul Le Figaro Paul Cozighian. Iată câteva dintre cele mai importante declaraţii:

- La France Insoumise (n.r. Franţa Nesupusă) condusă de Jean-Luc Mélenchon este o formaţiune la fel de toxică, dacă nu, chiar mai toxică decât extrema dreaptă, Rassemblement National, şi asta, în primul rând, din cauza liderului, care, să îmi fie cu iertare, cam isteric. Dar şi din cauza programului pe care îl susţine. Este împotriva războiului din Ucraina, e clar că vrea ca acest război să înceteze. Bineînţeles, în ideea în care Ucraina să renunţe la teritorii şi să se facă o pace favorabilă lui Putin.

- Pe de altă parte, această grupare marxistă este şi împotriva prezenţei franceze în sânul NATO. Are un plan măreţ între ghilimele de a distruge economia Franţei. De fapt, prin mărirea salariului minim la o sumă de 1.600 de euro care este absolut imposibil de susţinut de către patronate, vrea să anuleze mult-discutata lege a pensionării şi să o treacă din nou de la 64 la 60 de ani. Vrea să reintroducă impozitul pe marile averi.

- Deci, zicând ca trebuie sa ia bani de la bogaţi, ca şi cum bogaţii ar fura banii ăia, nu i-ar produce prin muncă seriosă. Să luam bani de la bogaţi şi să distribuim la săraci, să îi ajutăm şi pe emigranţi, pe musulmani, să îi dăm afară pe israelieni, Palestina să fie un stat independent. 

- Va fi greu să scoată cămaşa pentru că nu au majoritate, nu au cum să o facă. Aici, iarăşi, marele artizan al acestui rezultat este electoratul francez care încă o dată e de lăudat. Pentru că, de fapt, reflectă foarte bine societatea franceză.

- Acest front popular de stânga este undeva pe la 184 de locuri, îi lipsesc 100 de locuri ca să aibă o majoritate. Frontul centrist este undeva pe la 166 de locuri, iar Extrema Dreaptă undeva la 143 de locuri. S-au făcut toate aranjamentele posibile, toate calculele, o coaliţie majoritară care să producă un Guvern cu care să fie toată lumea de acord, e de negăsit. De asta, nici preşedintele Franţei nu s-a exprimat decât printr-un mic mesaj, nu a apărut public.

- Va fi o perioadă extrem de excitantă pentru toţi observatorii, pentru noi, jurnaliştii. Mai puţin pentru publicul francez, care îşi doreşte nişte schimbări, dar făcute pas cu pas şi inteligent. Ori, pentru asta trebuie să eliminăm cele două extreme, trebuie găsită o soluţie, să se organizeze un Guvern de Uniune Naţională, în care să fie reprezentate toate culorile politice, de la Partidul Comunist şi până la Dreapta Liberală. Doar în aceste condiţii s-ar putea crea o majoritate.

- Problema este că Dreapta vrea ceva, Centru vrea altceva, Stânga vrea altceva. Ca să se pună de acord, o primă dată importantă, va fi data de 18 iulie, când va trebui ca Parlamentul să îşi aleagă un nou Preşedinte. Va fi interesant de văzut cum se vor construi alianţele. Parlamentarii nu sunt nişte nebuni acolo, şi ei îşi doresc stabilitate, nu este în interesul nimănui să deraieze şi mai mult decât a deraiat până în prezent. 

Nu există un termen limită ca să se desemneze preşedintele. Se tot dă exemplul din Belgia, unde 550 de zile a stat fără Guvern. Nu există un termen pentru că important e să existe o înţelegere astfel încât să nu ne facem de râs cu un Guvern care o să fie picat imediat, cum se spune acum. Stânga s-a reunit într-un loc pe care au vrut să îl ţină secret multă vreme.

- Toate cele patru partide de stânga s-au întâlnit ca să vină cu o propunere de prim-ministru, însă depinde de propunere. Dacă propunerea este Jean-Luc Mélenchon, preşedintele va spune nu. Ori Jean-Luc Mélenchon este majoritar în această alianţă pentru că are cele mai multe locuri acolo.

- Specialiştii şi ce am citit şi eu în presă se îndreaptă spre o posibilă numire a şefei Ecologiştilor (n.r. Marine Tondelier). Este o fată tânără, deşteaptă, care are un discurs care place şi către Centru şi Dreapta. Este posibil ca această personalitate să strângă suficiente voturi şi să accepte o numire, dar asta e ceva nou.

- La ora la care vorbim, în mod oficial, nu există nici un nume care se vehiculează, este mult prea devreme şi trebuie ca presiunea să scadă. Electoratul este obosit, ei îşi doresc acum să profite de Jocurile Olimpice, să se relaxeze puţin, intervine perioada estivală. 

Interviul integral poate fi urmărit în materialul video de mai sus.