Profesor de economie mondială, despre războiul tarifelor: Trump aruncă în aer un sistem care ne-a adus prosperitate

Donald Trump dă înapoi cu privire la tarife. Preşedintele Statelor Unite nu a renunţat la ideea impunerii de super impozite pentru Canada, Mexic şi China. Justin Trudeau a anunţat că birurile se amână pentru o lună, după o conversaţie telefonică avută cu Trump. La schimb, Trudeau se angajează să protejeze mai bine frontiera. Aceeaşi situaţie şi cu Mexicul. Şi pentru mexicani au fost amânate tarifele, dar preşedinta Mexicului trebuie să-i facă o serie de concesii, respectiv să trimită 10.000 de soldaţi la frontieră pentru a gestiona criza migranţilor, dar, potrivit lui Donald Trump, sunt şanse ca totul să meargă pe drumul cel bun. Noi am analizat întreaga situaţie alături de Christian Năsulea, profesor de economie mondială.

• SURSE: Vladimir Ciorbă a colaborat cu procurorii în dosarul Nordis. Interceptări ale discuțiilor suspecților

Planul pentru Canada era ca importurile de cherestea canadiană să fie mai scumpe, iar asta ar fi însemnat ca locuinţele noi ale americanilor să aibă preţuri mai mari. Canada este cel mai mare furnizor de ţiţei din toată America de Nord, iar anul trecut peste 60 la sută din petrolul importat de Statele Unite venea de acolo. Acum, ţiţeiul va fi mai scump, ceea ce înseamnă că preţul la pompă va fi mai mare, iar asta îi va deranja enorm pe americani. Pentru că tarifele impuse pe importuri sunt resimţite tot de consumatori. 

Canada a ripostat printr-un discurs ţintit al lui Justin Trudeau. Şi a replicat cu o serie de tarife pentru produsele americane. Mai mult, în anumite provincii canadiene au fost scoase de pe rafturi băuturile americane, iar guvernatorul din Ontario vrea să rupă şi contractele cu Musk. Tarifele lui Trump au avut efecte imediate pe plan extern: dolarul s-a apreciat comparativ cu toate monedele, în timp ce acţiunile producătorilor de maşini din Europa au întregistrat scăderi. 

Şi WallStreetul a deschis în picaj, dar bursele şi-au mai revenit când Trump a făcut un pas în spate cu privire la Mexic. Donald Trump nu a uitat nici de Agenţia de Ajutor Extren al Statelor Unite, pe care a închis-o pentru o zi, iar ministrul său de politică externă, Marco Rubio, s-a autonumit la conducerea ei. 

Noi am analizat întreaga situaţie alături de Christian Năsulea, profesor de economie mondială. Iată câteva dintre cele mai interesante declaraţii oferite de acesta:

- Cum schimbă ceea ce am văzut în ultimele câteva zile relaţiile economice mondiale şi felul de a înţelege economia în jurul lumii?

- Aş vrea să pornesc de la următorul lucru, care este extraordinar de important, acela că după Al Doilea Război Mondial, practic în ultimele multe decenii, eforturile care au fost depuse de toate părţile au mers toate în direcţia eliminării tarifelor. Avem acorduri, avem Organizaţia Mondială a Comerţului, care a rezultat ca urmare a unor întâlniri. Organizaţia Mondială a Comerţului a lucrat de-a lungul a peste 70 de ani în aşa fel încât să ajungem să avem mai puţine tarife care să afecteze comerţul internaţional, pentru că teoria economică şi practica ne arată că tarifele produc pierderi de toate părţile, de ambele părţi într-un raport comercial. Deci vorbim despre o chestiune care nu este doar general acceptată, este acceptată de toată lumea şi anume faptul că o ducem mai bine în momentul în care reuşim să eliminăm taxele vamale, pentru că au de câştigat şi cei mari şi cei mici şi cei puternici şi cei cu putere economică mai mică. De la lucrul acesta ar trebui să pornim. Practic, Donald Trump vine şi aruncă în aer un sistem care ne-a adus foarte multă prosperitate, care a făcut ca, din punct de vedere economic, cel puţin, lumea să funcţioneze mai bine, să fie un loc mai bun, mai prosper, mai bogat, cu un nivel de trai mai ridicat pentru cetăţenii acelor ţări care au înţeles să participe la acest sistem. Deci, din punctul acesta de vedere este destul de şocant să vedem un om care vine din zona de business, care are totuşi o anumită experienţă cu economia reală, cu economia din sectorul privat, nu cu statul, să vină cu o asemenea abordare.

- Şi, aş mai adăuga eu, sistemul acesta extrem de conectat de după Al Doilea Război Mondial în economie a avut ca scop şi menţinerea păcii, pentru că, în momentul în care statele sunt dependente unele de celelalte şi colaborează, nu mai găsesc oportunitatea în a se ataca militar reciproc. Acest demers economic are şi potenţialul de a izbucni chiar într-un conflict, ştiu eu, rece, cald, chiar cald, fierbinte?

- Expresia era tocmai că acolo unde bunurile nu trec graniţa, tancurile o vor face. Cam asta este ideologia sub care s-au întâmplat aceste lucruri. Nu cred că suntem atât de aproape de o destabilizare din punct de vedere militar şi politic, deşi Donald Trump a făcut nişte afirmaţii îngrijorătoare şi în acest sens, pentru că, în continuare, nu contează ce îşi doreşte Donald Trump, realitatea este că suntem extraordinar de interconectaţi. S-a văzut de fiecare dată când o ţară participantă la sistemul economic internaţional a dorit să devină agresor al unor vecini că au urmat nici consecinţe foarte nefaste pentru agresor, pentru atacator. Deci din punctul acesta de vedere este destul de clar că nu va fi bine pentru nicio ţară care va participa la genul acesta de exerciţiu, la sancţiuni, la tarife care să fie aplicate fără discriminare şi fără o motivaţie foarte bună. Şi aici aş vrea să fac şi o precizare care este foarte importantă ca să înţelegem cum arată contextul pentru aceste lucruri. Una sunt tarifele pe care le aplică Uniunea Europeană anumitor producători auto din China, de exemplu, care sunt ca răspuns la nişte politici care contravin legislaţiei Uniunii Europene. Acelaşi gen de tarife penalizatoare, acelaşi gen de taxe vamale sau taxe de orice fel, menite să penalizeze, ar fi aplicate şi unor companii europene, în cazul în care acestea ar beneficia de subvenţii din partea statelor lor care să ajungă să distorsioneze piaţa UE. Deşi trebuie să înţelegem că nu vorbim de acelaşi lucru. Când vine vorba de Donald Trump şi de aceste taxe vamale suplimentare aplicate, ele sunt aplicate ca un instrument de negociere, practic.

Donald Trump încearcă să obţină concesii de alte feluri folosindu-se de această ameninţare a sancţiunilor. Şi s-a văzut că liderii europeni au transmis deja că fac tot ce se poate ca să evităm să ajungem la aceste tarife, la aceste taxe vamale suplimentare, pentru că pentru ei este foarte clar că lucrurile acestea vor fi rele în primul rând pentru cetăţenii noştri, pentru cetăţenii Uniunii Europene, dacă ajungem să le aplicăm. Şi aici pare ciudat că Donald Trump este dispus să-şi arunce în sărăcie o parte a populaţiei, care va fi grav afectată de aceste taxe vamale impuse tocmai de Statele Unite. Nici nu este nevoie să răspundă Canada sau Mexic pentru că doar prin aplicarea taxelor vamale de către Statele Unite, pentru produsele importate, urmează să vedem nişte creşteri de preţuri pentru alimente de bază, pentru locuinţe, pentru carburanţi, creşteri de preţuri care se vor reflecta în toată economia. Deci cumva sunt afectate vieţile şi interesele propriilor săi cetăţeni în momentul în care se trece la utilizarea a unor astfel de măsuri care nu sunt menite să fie productive, de fapt, dacă vor fi aplicate, pentru nimeni, dar care vor afecta, în primul rând şi cel mai rapid, cetăţenii americani.

- Componenţa comerţului este uşor diferită pentru fiecare dintre entităţile la care ne refeream. Balanţa comercială pentru Uniunea Europeană e una, pentru Canada e altceva, pentru Mexic e altceva. Acum vă întreb aşa, simplificând, ca să înţeleagă, cine se uită la noi, direct concluzia. Dacă nimeni nu cedează, dacă Uniunea Europeană şi Canada nu cedează, de pildă, şi vor impune, la rândul lor, tarife pentru produsele americane şi dacă SUA nu cedează şi rămâne cu nişte tarife pentru Canada şi UE, cine câştigă dintre cele două părţi?

- Nimeni. Este foarte simplu.

- Cine iese mai sus, atunci, mai pe plus un pic?

- Să încercăm să facem un exerciţiu care să meargă un pic mai departe. Dacă liderii europeni îşi vor face treaba cât pot aceştia de bine, vor urma nişte analize ca să vedem care este impactul în momentul în care răspundem. Analizele acestea s-au făcut şi când vine vorba de companiile chineze sau de alte zone ale economiei în care s-au mai aplicat astfel de sancţiuni. Dacă îşi vor face bine treaba, vor ajunge la concluzia că cel mai bun răspuns la aceste taxe vamale impuse de Statele Unite va fi o lipsă de răspuns, de fapt. Să-i lăsăm pe americani să meargă, în continuare, în această cursă spre fundul butoiului şi să-i vedem cum intră într-un proces de creştere a inflaţiei, cum le cresc preţurile, cum încep să aibă dificultăţi economice autoimpuse, pentru că îşi fac rău singuri şi să vedem ce putem face în aşa fel încât să ameliorăm cumva efectele negative pe care le vor avea aceste tarife vamale suplimentare pentru anumite companii sau anumite sectoare din Europa, însă fără să venim şi noi şi să ne aplicăm şi noi acelaşi gen de autoflagelare, îndrăznesc să-i spun, în care să luăm nişte măsuri care să ne lovească în primul rând tot pe noi înainte de a avea vreun efect de a duce cumva la lovirea adversarului economic în această luptă care, din punct de vedere economic, este cumva lipsită de sens. Aceasta este chestiunea care, pentru mine, cel puţin, ca economist, este absolut şocantă. Am ajuns în momentul acesta, având nişte modele matematice, nişte modele economice care sunt extrem de greu de contestat, ca să nu spun incontestabile, dar care sunt acum respinse de un lider politic care, după ce a abrogat nişte legi şi a modificat legislaţia la el în ţară, ar dori să abroge şi nişte legi ale economiei, nişte legi ale firii, până la urmă.

- Ce le spune Donald Trump americanilor este aşa - "Veţi avea o perioadă, pe termen scurt, în care va fi greu, dar apoi, sigur, Make America Great Again, vom fi din nou această superputere, măreţi, epoca de aur". Există în vreun orizont de timp posibilitatea aceasta? Ca, îndeplinind cele două obiective strict economice, lăsând la o parte palierul aceste de negociere geopolitică, dacă îndeplinindu-şi aceste două strict economice, respectiv aducerea de mai mulţi bani la buget şi politica aceasta protecţionistă aproape prin noi înşine, Donald Trump poate ajunge vreodată la surplus prin aceste politici economice? Şi dacă da, pe ce distanţă? Pe ce perioadă de timp?

- Din punct de vedere economic, toate abordările despre care vorbim sunt falimentare. Ele nu duc la prosperitate. Statele Unite nu au devenit ceea ce sunt astăzi, nu au devenit o putere economică pentru că Guvernul federal american a făcut multe şi a avut mulţi bani. Nu. Lucrurile au mers bine pentru că Guvernul federal american a avut un rol mai mic decât în alte părţi, pentru că libera iniţiativă şi sectorul privat au fost lăsate să-şi facă treaba. Lucrul acesta s-a întâmplat mai mult decât în alte părţi. Din acest motiv, toate ideile cu care vine Donald Trump contravin, cumva, unor legi de bază ale economiei, unor modele economice care sunt consacrate, care sunt general acceptate. Ideea unui fond suveran, prin care să fie cumpărată o mare companie din domeniul tehnologic, este o aberaţie, este o chestiune care contravine modului în care funcţionează marile companii din domeniul tehnologiei. Contravine modelului însuşi după care au fost dezvoltate marile companii din domeniul tehnologiei, cu care se mândresc Statele Unite, dar care însă nu sunt ale Guvernului federal american. Sunt nişte companii private care au prosperat pentru că au avut loc în Statele Unite.

- Dacă vin aceste tarife şi pentru Uniunea Europeană, ce înseamnă acestea pentru România? România care nu are o relaţie economică extraordinară cu SUA.

- Din punctul acesta de vedere suntem mai feriţi decât alţii. Însă, nu trebuie să ne aşteptăm ca, având un număr relativ redus de companii care vând produse sau servicii pe piaţa americană şi având un consum relativ redus de produse şi servicii din Statele Unite pe piaţa locală de la noi din ţară, nu trebuie să ne aşteptăm ca efectul să fie zero. Pentru că există companii din domeniul auto care sunt active, producători auto care sunt activi la noi în ţară, care au operaţiuni în Mexic şi cu vânzări semnificative pe piaţa americană. S-au văzut, deja, nişte efecte pe bursă, nişte fluctuaţii relativ mici, deocamdată, dar care, însă, ar putea să meargă înspre un efect negativ mai amplu şi care să se răsfrângă inclusiv asupra operaţiunilor acestor companii de la noi din ţară. Deci din punctul acesta de vedere este important să înţelegem că România este o economie modernă şi dezvoltată, deja, dar asta înseamnă că şi noi suntem prinşi în joc, suntem prinşi în această mare horă la nivel internaţional în care toţi facem schimb cu toţi şi, în momentul în care cineva vine şi perturbă ordinea firească a lucrurilor, efectele acestor perturbări se vor face simţite peste tot, chiar dacă suntem mai departe şi volumul schimburilor directe cu locul de unde porneşte această perturbare a lucrurilor este relativ redus.