Regula de aur pentru creşterea confortului în viaţă. Circuitul banilor în familia Guda
Urmează o nouă rubrică IQ Financiar, emisiunea la care învăţăm împreună cum să fim deştepţi cu banii. Astăzi, Iancu Guda vorbeşte despre cum şi-a crescut confortul în viaţă, de la garsonieră la două sau trei camere, gradual, pas cu pas, fără să se destabilizeze din punct de vedere financiar.
De Iancu Guda la 18.12.2024, 08:30
Pe măsură ce evoluăm în viaţă, tinerii cu vârste între 20 şi 30 de ani îşi doresc libertate, dar, în acelaşi timp să aibă şi o siguranţă, o stabilitate. Şi de multe ori, acest lucru este asociat cu ideea de a avea o casă proprie. Doar că, dacă luăm o casă prea mare, prea scumpă şi prea devreme în viaţă, avem o rată mare la bancă, ceea ce ne reduce libertatea, pentru că nu mai putem avea orice job ne dorim, din plăcere sau pasiune, ne interesează şi salariul, pentru că avem cheltuieli.
La 30 ...40 de ani, apar familia, copiii. Vrem confort, dar acest confort, dacă e plătit doar din îndatorare rapidă, imediat, din nou ne poate destabiliza.
De aceea este important să ne creştem confortul gradual în viaţă, pe măsură ce îţi cresc veniturile, ai economisit mai mult, iar portofoliul tău de investiţii îţi plăteşte confortul.
Regula de aur privind creşterea confortului în viaţă
Unul dintre principiile pe care le aplic mereu este următorul: să nu mă arunc la datorii imediat pentru dorinţe. Cu alte cuvinte, dorinţele, confortul este plătit din randament, din economii investite care generază venituri pasive fără să fac nimic.
Deci, banii economisiţi şi investiţi produc bani 24 de ore, 7 zile pe săptămână şi ei muncesc pentru familie, ca să ne plătească creşterea confortului în viaţă.
Circuitul banilor în familia Guda
De-a lungul timpului, am produs bani din muncă şi asta se cheamă salariu, venituri active. Acei bani i-am folosit la cheltuieli pentru nevoi, iar dorinţele mi le-am amânat. Pentru acele dorinţe am economisit, am investit şi din randament mi-am crescut confortul în viaţă.
Concret. Atunci când locuiam în garsonieră, de la 23 până la 27 de ani, aveam o rată la bancă de 200 de euro. Când am trecut la 2 camere, la 27 de ani, rata a crescut cu 100 de euro. Chiar dacă mă încadram la credit să mă duc să îmi iau direct 2 camere, nu am făcut-o. Am economisit 12.000 de euro şi am aşteptat. Aceşti bani au produs randament pe an 10%, adică 1200 de euro, iar cu această sumă am plătit surplusul la creditul ipotecar, adică încă 100 de euro pe lună. Şi mi-a fost bine. Şi îmi este bine, şi mie şi familiei mele, pentru că avem stabilitate, iar confortul nu mă stresează. Asta înseamnă că, de-a lungul timpului, mi-am amânat dorinţele. Nu am trăit la nivelul la care puteam, ci la unul mai mic, pentru că am economisit şi am investit. Asta este calea către prosperitate. Răbdarea, perseverenţa şi să ne amânăm dorinţele. Nu totul se poate rezolva pe loc.
