"E timpul să plec". O fostă profesoară, de 95 de ani, a zâmbit în faţa morţii şi a ţinut un toast înainte să bea otrava letală, într-o clinică din Elveţia

O fostă profesoară din Marea Britanie, ajunsă la vârsta de 95 de ani, a ales să moară la fel cum şi-a trăit viaţa, cu zâmbetul pe buze. Şi-a luat fiica de mână, a ţinut un toast şi a înghiţit băutura care avea să-i pună capăt zileleor într-o clinică din Elveţia.

• "Efectul Cîrstoiu" înainte de alegerile prezidenţiale. PSD şi PNL se îndreaptă spre o coliziune frontală: alegerile locale, test în cursa pentru Cotroceni

Cu câteva minute înainte să moară, Isabel Higgins râdea şi ţinea un toast alături de fiica sa şi două asistente: "Noroc! Vă doresc sănătate". Apoi, a ridicat paharul şi a înghiţit băutura plină de barbiturice, cea care avea să îi aducă sfârşitul la clinica Dignitas din Elveţia. Fosta profesoară, în vârstă de 95 de ani, care credea cu tărie că "râsul este medicament pentru suflet", s-a stins din viaţă în linişte, în timp ce îşi ţinea de mână fiica. Aceasta, pe nume Stephanie, a povestit pentru Mirror că "a sorbit din pahar zâmbind, fără ezitare. Era fericită că a luat această decizie. Voia să fie liberă şi asta e calea pe care a ales-o". "Aveam amândouă bilete de întoarcere în Marea Britanie, dar ea nu avea nicio intenţie să îl folosească", a adăugat Stephanie.

Ultimele clipe din viaţa femeii

Ultimele clipe de viaţă ale femeii au fost filmate, la rugămintea acesteia, care spera ca gestul său să convingă autorităţile britanice să legalizeze eutanasierea umană şi în ţara ei natală. După o viaţă plină de aventuri, călătorii, şi fără regrete, Isabel a vrut să deţină controlul asupra propriei morţi. Fără să se lase doborâtă de bătrâneţe şi boală, a mers cu încredere în Elveţia şi a băut otrava cu bucurie. "Am avut noroc să duc o viaţă atât de frumoasă şi să mă distrez pe cinste, dar acum am 95 de ani". Femeia avea o vedere tot mai slabă şi suferea de Alzheimer, dar în rest se simţea în putere. "Mâinile nu mai sunt sigure şi nici mersul nu mai e la fel. Am nevoie de ajutor, aşa că e timpul să plec. E tare trist, tare greşit să pierzi capacitate de a face unele lucruri."

Ultimele sale cuvinte s-au îndreptat către cei pe care îi lasă în urmă, către fiica sa: "Adio, te iubesc! Vreau să fii fericită, nu ai avut o viaţă uşoară şi bucuria ta înseamnă enorm pentru mine. Nu mai munci atât de mult. Prost! (Noroc, trad. limba germană)".