"L-am rugat pe Dumnezeu să nu-l ia în Ceruri". Un băiat de 15 ani a murit după ce a fost împuşcat accidental, în timpul unei petreceri în pijamale, în SUA
Au trecut 18 luni, dar Bruce Petillo, în vârstă de 52 de ani, își amintește încă ziua în care și-a lăsat fiul de 15 ani, Christian, la casa unui prieten pentru o petrecere în pijamale, în SUA. Se gândea că se va distra, iar când se va întoarce acasă îi va povesti cât de bine s-a simţit.
De Larisa Andreescu la 11.02.2023, 10:47„După ce l-am condus acolo, mi-am scos mâna afară (pe fereastră)”, spune Petillo, care locuiește în Arizona, pentru Today. „M-a prins de mână și degetele ni s-au împletit”. A fost ultima dată când Bruce Petillo și-a atins fiul în timp ce acesta era în viață.
VEZI ÎN GALERIA FOTO IMAGINI CU FAMILIA
Destin frânt în doar o secundă
În acea seară, Petillo spune că băiatul în a cărui casă a mers Christian a scos la vedere una dintre armele de foc ale familiei, ţinută într-un mod nesecurizat. Micul grup de băieți de 14 și 15 ani ar fi început să paseze arma de la unul la altul, când, la un momentdat, pistolul s-a descărcat.
- Focuri de armă în New York. Un tânăr, împușcat și lăsat să zacă în stradă: "Nu părea că va supraviețui"
- Principalul suspect al atacului în stil mafiot din Iaşi, care şi-ar fi împuşcat în gât rivalul, prins de...
- Beat bine şi cu un pistol în pungă, un bărbat voia să se interneze la Spitalul din Tulcea. Reacţia lui,...
„Stăteam pe canapea și ne uitam la un film”, spune Petillo. „Un apel a venit în jurul orei 21:34 de la un număr blocat necunoscut și l-am lăsat să intre în mesageria vocală. M-am gândit că vor lăsa un mesaj”.
Două minute mai târziu, Petillo și soția sa, Claire, au primit un telefon de la fiica lor. „Cuvintele ei către mine au fost: «Tata, ascultă-mă. Christian a fost împușcat în piept. Trebuie să-l suni pe șerif la acest număr»”, îşi aduce aminte bărbatul.
Claire și Bruce Petillo au alergat la cel mai apropiat spital, unde Christian a fost transportat cu ambulanța. Odată ce au ajuns, un medic le-a spus în ce stare se află şi care sunt şansele de supravieţuire.
„Ne-a spus că nu arată bine”, povesteşte tatăl. „Urma să fie operat. Luau măsuri extreme pentru a încerca să-l salveze”.
În timp ce părinții așteptau, Bruce a mers în capela spitalului și s-a rugat. „L-am rugat pe Dumnezeu să nu-l ia în Ceruri”, adaugă el. La scurt timp după, Bruce și Claire au fost informați că fiul lor a decedat.
„Chiar și acum, 18 luni mai târziu, încă se simte ca un coșmar”, spune Bruce. „Încă nu pare real. Încă aştept să vină, să intre pe uşă.”
Autoritățile încă investighează ce s-a întâmplat exact în dormitorul băiatului, care au fost circumstanţele care au dus la moartea lui Christian. Today a contactat Departamentul Sheriff-ului județului Maricopa pentru comentarii. Un reprezentant a răspuns prin e-mail, declarând: „cazul este încă într-o investigație deschisă și detectivul a refuzat să fie intervievat”.
Adolescentul de 15 ani a lăsat un gol imens în familie
Christian era cel mai mic dintre fraţi; sora sa are 26 de ani, iar fratele lui 24. Fiind, deci, mezinul familiei, era cel mai fericit. Dragostea celor dragi pentru el era una incomensurabilă. „El era mezinul”, spune tatăl râzând. „De el au avut toţi cea mai mare grijă”.
Descris ca un copil „foarte fericit” și „extrem de curios”, Bruce spune că fiul său avea un zâmbet care „lumina întreaga cameră” și un râs care îi făcea pe toți cei din jur să râdă.
„Era un copil foarte bun”, adaugă Claire, în vârstă de 54 de ani. „Își iubea prietenii, era foarte loial și, dacă cineva avea vreo problemă, el ajuta mereu”.
Claire spune că fiul ei era, de asemenea, extrem de atletic, stăpânind cu ușurință orice sport, inclusiv baseball, fotbal, golf și skateboarding. „Era un copil foarte ocupat, practica multe sporturi”, adaugă ea. Pandemia însă a făcut să fie mult mai dificil să îşi urmeze în continuare pasiunile. Școlile au fost închise la sfârșitul anului său de clasă a opta, făcând tranziția băiatului de la gimnaziu la liceu destul de grea. Pe măsură ce Christian s-a întors la școală, Claire spune că fiul ei „a avut de-a face cu bătăuși și bullying”, devenind tot mai zolat. Motiv pentru care părinții, deși au ezitat, au fost de acord să-și lase fiul să doarmă la casa unui prieten.
„Bruce și cu mine ne-am gândit: «Ei bine, știi, în sfârșit își găsește niște prieteni și este fericit»”, a explicat Claire. Nu le-a trecut niciodată prin minte să întrebe părinții copilului despre armele pe care le-ar putea avea în casă. „Sincer, nu ne-am gândit niciodată la cei care ar putea avea o armă în casă”, spune Bruce. „Nu deținem arme în casa noastră. Evident, în retrospectivă, este ceva ce ne-am fi dorit (am fi făcut)”.
Potrivit unui studiu din 2022 publicat în New England Journal of Medicine, armele sunt acum principala cauză de deces în rândul copiilor și adolescenților, ucigând mai multe persoane sub 19 ani decât accidentele de mașină, cancerul sau supradozele. Cel puțin 2.070 de accidente neintenționate de către copii au avut loc în SUA între 2015 și 2020, fiind soldate cu 765 de morți și 1.366 de răniți, potrivit Everytown for Gun Safety, un grup de advocacy. Adolescenții cu vârste cuprinse între 14 și 17 ani sunt cel mai mare grup afectat. Al doilea ca mărime sunt copiii de până la 5 ani.
Părinţii trag un semnal de alarmă în privinţa celor care deţin arme
În adâncul durerii lor, Bruce și Claire își concentrează eforturile pe educarea părinților cu privire la prevalența armelor de foc nesecurizate și cum să pună altor specialişti întrebări adecvate și necesare pentru a asigura siguranța copiilor atunci când sunt în casa altcuiva.
„Nu este o conversație ușor de purtat”, recunoaște Bruce. „Oamenii s-ar putea să se simtă inconfortabil cu asta, dar este viața copilului tău în joc. Nu ne-am gândit că ni s-ar putea întâmpla – nici măcar nu ne-am gândit la asta – și s-a întâmplat”.
Potrivit unui sondaj din 2018 efectuat de 1.444 de proprietari de arme din SUA, realizat de cercetătorii de la Johns Hopkins Bloomberg School of Public Health, doar 46% dintre proprietarii de arme spun că își depozitează în siguranță armele de foc în casele lor. Potrivit Academiei Americane de Pediatrie, aproximativ 4,6 milioane de copii trăiesc cu arme încărcate și deblocate în casele lor.
„Părinții trebuie să poată avea această conversație cu o altă familie”, spune Bruce. „Spuneți: «Ma întreb doar, aveți arme? Și dacă aveți, sunt bine asigurate?» Astfel, se întâmplă câteva lucruri: unul, creează un dialog deschis. De asemenea, îi face pe toți conștienți și ajută la creșterea responsabilității pentru acele arme de foc. Cred că marea majoritate a proprietarilor de arme sunt responsabili, iar cei care dețin aceste arme și sunt responsabili vor spune: «Absolut, le avem securizate»”.
Trebuie să te asiguri mereu că îţi laşi copilul în siguranţă
Perechea sugerează părinților să abordeze conversația într-un „mod nonșalant” și ca parte a unei conversații mai ample despre logistica unei petreceri de pijama, inclusiv orele de culcare și restricțiile alimentare. „Încercați să o transformaţi într-o întrebare defensivă”, adaugă Claire.
De asemenea, cuplul îi încurajează pe părinți să discute deschis cu copiii lor, mai ales cu adolescenţii în privinţa consumului de alcool: „Dacă ai băut, nu conduce – doar sună-mă. Vreau să ajungi în siguranță acasă. Spune-le: «Dacă ești undeva și vezi o armă, sună-mă – vin să te iau, fără să îţi pun alte întrebări»”, adaugă Claire. „Acestea sunt conversațiile pe care trebuie să le ai cu copiii tăi”.
Cercetările au arătat că legile privind depozitarea în siguranță a armelor pot reduce semnificativ decesele, inclusiv decesele accidentale și decesele prin sinucidere.
Pe lângă educarea părinților și tutorilor, Claire și Bruce lucrează cu Kristen și Michael Song, al căror fiu Ethan a fost și el ucis accidental cu o armă de foc ţinută într-un loc nesigur, pentru a introduce Legea lui Ethan – care ar stabili cerințe federale pentru depozitarea în siguranță a armelor. „De asemenea, ne-ar ajuta o lege similară aici, în Arizona, numită Legea lui Christian, care va cere proprietarilor de arme să-și depoziteze în mod corespunzător armele în casă. O familie rămâne devastată după pierderea unui copil. Ne afectează pe noi ca părinţi, fraţii lui sunt devastaţi, nepoata noastră, toți prietenii noștri, bunicii lui, mătușile, unchii, verii și prietenii lui – pur și simplu durerea continuă până departe”, adaugă Bruce.