Când ar trebui să ne îngrijoreze depresia postnatală

Depresia postpartum sau depresia postnatală este un termen pe care îl auzim din ce în ce mai des. Dar ce înseamnă el? Nu este oare firesc ca mama să se simtă obosită, emoțională și fără vlagă în primele zile după ce bebelușul vine pe lume? Este, într-adevăr. Dar depresia înseamnă mai mult decât lipsa de chef sau oboseala, înseamnă gânduri negre care nu trec, înseamnă o stare de "rău" interior cu care mama nu se poate lupta singură. Una din 10 femei trece prin asta și atunci este neapărat nevoie de specialist. 

• ANIMAŢIE. Filmul teribilului accident din Argeş, în care Andrei şi-a condus vărul spre moarte din teribilism şi lipsă de experienţă. Şi el a plătit cu viaţa

Baby blues, starea de tristețe și oboseală pe care mamele o resimt în primele zile după naștere, este normală spun specialistii. E firesc. Viața mamei se schimbă odată cu venirea pe lume a unui copil şi ea are nevoie de tot sprijinul în această perioadă. 

Alina Iliescu, psihoterapeut: Mama are nevoie de atenţia şi protecţia tatălui, de ajutor din partea familiei, într-o fantezie aşa ar trebui să se întâmple, în cele 40 de zile după naştere să avem parte de ajutor, protecţie.  

Nu este însă mereu aşa. Iar la oboseală şi furtuna hormonală, se adaugă uneori şi propria moştenire genetică, iar rezultatul este ceea ce se cheamă depresie postpartum sau depresie postnatală.

Alina Iliescu, psihoterapeut: Depresia postnatală e pe bune, nu doar noi părinţii traumatizam copiii ci şi copiii ne pot traumatiza pe noi.

Când ar trebui să ne îngrijoreze depresia postanatală 

Iar manifestările diferă de la femeie la femeie. Sunt însă și câteva constante. Incapacitatea de a te odihni, starea generală de tristețe și inutilitate, lipsa energiei și motivației și chiar detașarea de bebeluș. În acest caz, ideal este ca mama să ceară ajutorul.  

Alina Iliescu, psihoterapeut: Depresia postnatală începe să ne îngrijoreze în momentul în care mama e din ce în ce mai letargică, mai absentă, nu se mai ocupa de bebeluş, e închisă în lumea ei, nu cere ajutor şi toata dinamica familiei se schimbă. Sunt anumite momente, când este această naştere sau după pierderea unui copil sau după moartea unui copil, depresia poate ajunge la cote patologice şi atunci trebuie să mergem la psihiatru.

O depresie postnatală netratată poate fi calea spre o tulburare depresivă severă. Aşa că la primele simptome mama să meargă la terapeut. 

 Alina Iliescu, psihoterapeut: Aceasta depresie postnatală poate apărea şi după un avort care este o sarcină eşuată. Despre un avort este foarte greu să vorbeşti, să îl înţelegi şi cel mai greu e să intri în contact cu sentimentele de vinovăţie. 

Cu toate acestea, depresia postnatală nu ar trebui să fie un motiv de panică. Cu ajutorul psihologului, la nevoie al medicului și întotdeauna al familiei, mama își poate reveni deplin și se poate bucura de bebelușul ei.

Cu toate că depresia postpartum sau postnatală este o afecțiune des întâlnită la mame, puțini sunt cei care știu că depresie postpartum pot avea și tații. Sună ciudat, este adevărat, dar ea nu este mai puțin reală. Sigur că vorbim aici despre cauze relativ diferite.

Dacă la mame vorbim despre hormoni, predispoziție genetică și surmenaj, la care se adaugă schimbări în stilul de viață, modificările corpului și durerile specifice primelor luni după naștere. În cazul tatălui motivele sunt altele. În primul rând schimbare dinamicii cuplului. Partenera este acum complet dedicată copilului nou-născut, iar tatăl se poate simți neglijat sau neiubit. Apoi starea partenerei. Dacă aceasta trece la rândul ei printr-o depresie, atunci și proaspătul tată ar putea prelua din starea și angoasele acesteia.

Cum și viața socială a cuplului se schimbă, tatăl ar putea simți lipsa relaționării în afara familiei mai mult decât mama care este condiționată biologic să fie orientată către cămin în această perioadă a vieții. Și nu în ultimul rând oboseala fizică determinată de nopțile dificile provocate de cel mai nou membru al familiei. Ca și în cazul mamelor, depresia taților se manifestă prin tristețe, iritabilitate, insomnie, senzația de detașare față de parteneră și față de bebeluș, senzația de inadecvare sau pierdere a controlului, îngrijorare sau anxietate. În cazul în care aceste emoții devin greu de gestionat, sfatul meu este să apelați cu încredere la un terapeut sau un psiholog. Și încredere, va fi bine!