Campania "Eu pentru ce m-am născut?"! Strigătul copiilor abuzaţi pe care statul nu-i aude niciodată

Copiii care cad victime abuzurilor sexuale, în România, sunt batjocoriţi şi de agresori şi de STAT. Sunt puşti pe care îi vedem zilnic la şcoală, în vecini sau în familie. Ce face România? Nimic. Copiii violaţi nu sunt o prioritate. Peste 75 la sută dintre minorii abuzaţi sexual nici măcar nu există în statisticile Protecţiei Copilului. O parte dintre ei devin adulţi cu grave probleme sociale şi se transformă în abuzatori. Echipa Observator porneşte proiectul "Eu pentru ce m-am născut?"- un apel al copiilor care plâng.

• Primul episod de iarnă din acest sezon. 7 judeţe, cele mai afectate: COD ROŞU de viscol

Copiii care cad victime abuzurilor sexuale, în România, sunt batjocoriţi şi de agresori şi de STAT. Sunt puşti pe care îi vedem zilnic la şcoală, în vecini sau în familie. Ce face România? Nimic. Copiii violaţi nu sunt o prioritate. Peste 75 la sută dintre minorii abuzaţi sexual nici măcar nu există în statisticile Protecţiei Copilului. O parte dintre ei devin adulţi cu grave probleme sociale şi se transformă în abuzatori. Echipa Observator porneşte proiectul "Eu pentru ce m-am născut?"- un apel al copiilor care plâng.

"Dosar 2750 pe 2016. Strigă grefiera. Mă uit pe masă şi nu l-aş deschide. În faţa mea... doi copii cu două mame. Murdari, încearcă să-şi ascundă cu mânecile roase unghiile pline cu pământ.  Şi totuşi sunt aşa de curaţi… Şi frumoşi… şi copii…"  Semnat... UN JUDECĂTOR.

Nu este o scrisoare. Este un strigăt de ajutor. Este ceea ce vede în fiecare zi în sala lui de judecată. Iar mesajul lui continuă:

"Se uită la mine umili şi ruşinati, iar părinţii se comportă de parcă cei doi puşti nici n-ar exista. Chem grefiera şi îi duc în sala din spate. Două chipuri stâlcite de viaţă şi de tot. Nu mâncaseră nimic. Tot Ioana, grefiera, dă fuga la magazin si cumpără două sendvişuri mari şi o punga cu dulciuri. Li s-au umplut ochii când au vazut-o, aproape că-şi mancau degetele. "

Magistratul e din Capitala României. Întocmai unui copil, şi-ar dori o mantie fermecată, doar ca să-i ajute pe cei mici să treacă de trauma.

Pentru că şi el a descoperit în dosare că victimele-copii ale abuzului sexual nu sunt tratate, ajutate. Si nu poate decide decât asupra sorţii abuzatorului.

"În stânga sălii, un bărbat înalt cu ochii tulburi se ridică la apel. E încadrat de doi mascaţi. Deschid dosarul şi găsesc cazierul. 4 pagini cu furturi, tâlhării şi un viol. Prima fapta, în minorat. Apoi, mereu liberat condiționat. Un individ care nu-și mai găsește locul în societate și n-o sa și-l mai găsească niciodată", mai spune judecătorul.

Peste ani, copiii vor reveni în sala de judecată în postura agresorului. Şi nu doar unul, ci mai mulţi magistraţi ne spun aceeaşi poveste! Pentru prima dată, vorbesc deschis despre un fenomen pe care nu-l pot singuri indrepta. Cel dintâi semnal ar trebui sa vină de la părinţi. Puţini însă… 

Mulţi părinţi nu-şi înţeleg copiii, iar autorităţile care trebuie să ştie de ei si să-i ajute se cufundă în… tăcere.

Cu răbdare, echipa Observator a cerut date, în paralel, si poliţiei, şi direcţiilor pentru protecţia copilului. Rezultatul: pentru poliţie au fost în 2015 peste 2.300 de copii abuzaţi sexual, iar pentru DGASPC există, pentru acelaşi an, 582. De patru ori mai puţin! Poliţia spune că în primele 6 luni ale lui 2016 a avut peste 1.200 de copii agresaţi sexual, iar DGASPC, o treime, adică 371.

GABRIELA COMAN, Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie:

Nu pot să afirm că diferenţa asta de cifre provine din faptul că direcţiile au minţit sau nu.

Şi dacă au minţit, statul n-are nici măcar pârghii de sancţionare. DGASPC-urile sunt descentralizate, au alţi şefi şi nu răspund în faţa preşedintelui din Bucureşti. Pe cât de subţiată pare să fie atenţia acestora pentru cei mici, pe atât creşte numărul copiilor violaţi. Ei ajung astfel să fie condamnaţi de cei care ar trebui să le apere interesele. Mulţi abandonează şcoala sau sunt exmatriculaţi. Este şi cazul acestui băiat de lângă Bucureşti, abuzat alături de mai mulţi copii şi apoi dat afară, pentru că nu era... cuminte. 

"Vreau să mă întorc înapoi la şcoală să termin cele 4 clase să fiu mare şi să am un serviciu", spune băiatul.

Dar, dacă dascălii nu au grijă de elevii aflaţi în suferinţă, ce fac cei 30 de mii de angajaţi ai DGASPC-urilor? Mai ales în zonele cu abuzuri multe şi îngrijorătoare…

Şefa psihologilor care, în 2015, au făcut o şedinţă de grup cu 11 copii, care locuiesc pe o singura stradă din Giurgiu şi au fost cu toţii abuzaţi sexual chiar de învăţătorul lor are o singură apărare.

SORINA NEACŞU, Director Executiv DGASPC Giurgiu:

Eu sunt director al DGASPC Giurgiu din anul 2016, sfârşitul anului 2016.

Deşi au reacţii jignitoare în faţa unei realităţi de groază, aceleaşi autorităţi, pe hârtie şi sub propria semătură, garantează drepturile copilului prin Constituţie, prin legi, hotărâri de Guvern şi, cel mai important, prin ratificarea convenţiilor internaţionale. 

"Fiecare parte va lua măsurile legislative sau de altă natură necesare pentru a se asigura asistenţă victimelor, pe termen scurt şi lung, în vederea recuperării fizice şi psihosociale a acestora. Măsurile trebuie să aibă în vedere opiniile, nevoile şi preocupările copilului", spune Convenţia Consiliului Europei pentru protecţia copiilor împotriva exploatării sexuale şi a abuzurilor sexuale.

Marţi, la Observator, vedem neputinţa unui tată - al cărui băiat a fost abuzat la doar 9 ani. Dar şi nepăsarea celor angajaţi special pentru a-l îngriji. Într-un an şi jumătate, protecţia copilului a raportat 8 cazuri de molestări de minori. Cum a ajuns poliţia să ancheteze de zece ori mai multe, într-un nou episod al campaniei "Eu pentru ce m-am născut?".