Când se merge cu Steaua, conform tradiţiei. Semnificaţia acestui obicei

Suntem, poate, în cea mai frumoasă perioadă din an. Colindatul este una dintre cele mai frumoase tradiţii de Crăciun. Când se merge cu steaua conform tradiţiei şi care este semnificaţia acestui obicei. 

• ANCHETĂ. Scoici cu substanţe cancerigene şi metale grele, la restaurante. Pescarii le adună din zone interzise

Tradițiile de dinaintea Crăciunului aduc o atmosferă de poveste în luna decembrie. Printre cele mai renumite tradiții este și cea a mersului cu Steaua.

Când se merge cu Steaua, conform datinilor din bătrâni

Colindătorii încep să meargă cu colindul din casă în casă încă din 6 decembrie și până pe 7 ianuarie, adică de la sărbătoarea Sfântului Nicolae și până la Sfântul Ioan. Însă, cea mai importantă seară a colindelor este seara de Ajun, pe 24 decembrie, atunci colindătorii vestesc Nașterea Domnului Iisus Hristos. 

Ce semnificaţie are mersul cu Steaua

Altfel spus, de la Crăciun şi până la Bobotează, copiii din satul tradițional, dar și din centrele urbane, umblau cu steaua. Un obicei vechi ce se întâlneşte la toate popoarele creştine. Acest obicei vrea să amintească de steaua care a vestit naşterea lui Iisus şi i-a călăuzit pe cei trei magi.

Potrivit Hârlau Etnografie, cântecele despre stea provin din surse diferite: unele din literatura bizantină ortodoxă, altele din literatura latină medievală a Bisericii Catolice, câteva din literatura de nuanţă Calvină şi, multe din ele, din tradiţiile locale.

Micul cor al “stelarilor”, care intră în casă în zilele Crăcinului, cântă versuri religiose despre naşterea lui Isus: „Steaua sus răsare”; „În oraşul Vitleem”; „Trei crai de la răsărit”. De obicei, cei care merg cu steaua, sunt cete de copii în vârstă de 7 – 14 ani.

Când se merge cu Sorcova, Pluguşorul şi Capra

Sorcova este un obicei popular românesc, practicat pe 1 ianuarie. Aparținând obiceiurilor de Anul Nou, umblatul cu Sorcova e mai cu seamă bucuria copiilor. Aceștia poartă o crenguță înmugurită de copac sau o sorcovă confecționată dintr-un băț în jurul căruia s-au împletit flori de hârtie colorată.

Numele de Sorcova vine de la cuvântul bulgar surov (verde fraged), aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă dintr-un arbore. Înclinată de mai multe ori în direcția unei anumite persoane, Sorcova joacă întrucâtva rolul unei baghete magice, înzestrate cu capacitatea de a transmite vigoare și tinerețe celui vizat. Textul urării, care amintește de o vrajă, nu face decât să întărească efectul mișcării Sorcovei.

Urarea cu plugul sau cu buhaiul, Plugușorul cum i se spune în popor, este un străvechi obicei agrar, care se practică și azi, de obicei în Moldova. În ajunul Anului Nou, iar, în multe locuri, chiar în ziua de Anul Nou, ceata de urători formată din patru până la douăzeci de flăcăi sau bărbați însurați de curând, pleacă din casă în casă să ureze cu Plugușorul sau să “hăiască” cum se spune în Moldova. Cu Plugușorul urează astăzi și copiii.

Capra (Mersul cu capra) este numele dat unui dans tradițional românesc practicat de Anul Nou. Este executat de un flăcău mascat în chip de capră și îmbrăcat cu un cojoc pe dos. Capra și însoțitorii ei umblă din casă în casă, dansând la ușa fiecăruia în prag de Revelion. Acest obicei a fost menționat prima dată în Descrierea Moldovei de Dimitrie Cantemir.

Cel mai cunoscut colind de stea

Steaua sus răsare,

Ca o taină mare,

Steaua luminează

Şi adeverează,

Steaua străluceşte

Şi lumii vesteşte

Că astăzi curata,

Preanevinovata

Fecioara Maria,

Naşte pe Messia

In ţara vestită

Bethleem numită.

Magii cum zăriră

Steaua şi porniră

Mergând după rază

Pe Hristos să-l vază.

Şi dacă sosiră,

Îndată-l găsiră,

La Dânsul intrară

Şi se închinară

Cu daruri gătite

Lui Hristos menite,

Luând fiecare,

Bucurie mare.

Care bucurie

Şi la noi să fie

De la tinereţe

Pân’la bătrâneţe.