Cel mai vechi muzeu de istorie naturală din ţară mai are puțin și se dărâmă

O clădire în care s-au scris pagini din istoria României stă să se dărâme. În aceeaşi clădire, de pe un mare bulevard din Iaşi, este şi cel mai vechi muzeu de istorie naturală din ţară, cu peste 300.000 de exponate. Dar, chiar şi aşa, vizitatorii nu au acces

• Lovitură pentru imaginea externă a României: "Aşa ceva ne descalifică". Ciolacu se dezice de emisarul Sprînceană

O clădire în care s-au scris pagini din istoria României stă să se dărâme. În aceeaşi clădire, de pe un mare bulevard din Iaşi, este şi cel mai vechi muzeu de istorie naturală din ţară, cu peste 300.000 de exponate. Dar, chiar şi aşa, vizitatorii nu au acces

În era tehnologiei, tot natura pare să hotărască istoria celui mai vechi muzeu din ţară. Angajaţii pot, de multe ori, doar să fie martorii dezastrului. Dar nu pasivi. Cu câteva folii de plastic sau ligheane, aruncate printre rafturile cu mii de exponate, încearcă să diminueze daunele.

Este singurul lucru care se mai poate face în clădirea unde odată s-a hotărât candidatura lui Alexandru Ioan Cuza la domnia Moldovei. Dar în ciuda încărcăturii istorice şi ştiinţifice, imobilul nu mai poate fi vizitat de doi ani.

Prin faţa porţii zăvorâte a muzeului, trecătorii pot doar să se ferească de pericole. Cine are intenţia, măcar pentru o clipă, să păşească peste pragul casei cu aspect de ruină este repede descurajat de foile A4, lipite pe uşi şi stâlpi de beton, care anunţă o "expertiză tehnică pentru consolidare".

Până luna trecută însă nu se ştia nici măcar cine ar trebui să facă rost de aceşti bani. Din 2008 societatea medicilor şi naturaliştilor din Iaşi a susţinut că imobilul îi aparţine. Universitatea din Iaşi, la fel. Iar totul a ajuns în instanţă.

Din păcate a urmat un proces, şi acum Universitatea încearcă să identifice surse de finanţare, probabil fonduri europe.

Asta chiar dacă, momentan, nu au niciun act de proprietate care să le permită să renoveze clădirea. Între timp, muzeul de Istorie Naturală din Iaşi, care avea între 25 şi 30.000 de vizitatori în fiecare an, din toată lumea, îşi păstrează bogăţiile ascunse.