Cum arată o zi din viața vânătorilor de furtuni. Își riscă viața pentru un cadru perfect: "Mi-aş dori o tornadă, sincer să fiu"

Atunci când norii transformă ziua în noapte iar vântul rece începe să bată cu putere, cei mai mulţi dintre noi ne adăpostim în case. Pentru vânătorii de furtuni, în schimb, abia atunci începe spectacolul. Pasionaţi de adrenalină şi vreme extremă, "înarmaţi" cu drone, camere foto, curaj şi mai ales răbdare, sunt pregătiţi să vâneze la orice oră instantaneul perfect. Chiar dacă uneori înseamnă şi îşi rişte viaţa pentru el. 

• ANIMAŢIE. Filmul teribilului accident din Argeş, în care Andrei şi-a condus vărul spre moarte din teribilism şi lipsă de experienţă. Şi el a plătit cu viaţa

Nori negri care acoperă cerul, vânt puternic şi fulgere de jur împrejur. Un peisaj care ar da oricui fiori...Pentru vânătorii de furtuni, vremea extremă e tot ce-şi doresc. Răzvan a început să vâneze vreme extremă acum şapte ani. 

Răzvan Botăreanu, vânător de furtuni: Nebunia începe la noi cam cu o săptămână înainte. Apar diverse scenarii pe acele modele numerice de prognoză. Pentru noi, critice sunt ultimele 72 de ore. Care ne arată cam cum se va concretiza situaţia. 

George este coordonatorul şi ghidul grupului de vânători. Ştie toate rutele, traseele şi scurtăturile de care ar putea fi nevoie. 

George, vânător de furtuni: Încerc să nu îi expun pe cei care merg cu mine. Dacă mă duc singur, îmi asum riscurile. Mi-aş dori o tornadă, sincer să fiu, să nu se întâmple în zone populate.

Ultima aventură a avut loc săptămâna trecută, în judeţul Teleorman. Era cod roşu de furtună, cu vânt de 120 de kilometri la oră. 

Răzvan Botăreanu, vânător de furtuni: În Teleorman aveam informaţii că gradul de severitate va fi cel mai ridicat.  

Vânătorii de furtuni merg sute de kilometri şi ajung chiar să îşi rişte viaţa

Răzvan Botăreanu, vânător de furtuni: E clar că cel mai mare pericol îl reprezintă descărcările electrice. Nu avem nicio garanţie că dacă în jur avem corpuri mai înalte obiecte, copaci, stâlpi... vom fi protejaţi. 

Doar că n-au mereu noroc să găsească ce caută. 

George, vânător de furtuni: Era să plec acasă cu tornada de la Drajna. Doar că intuiţia m-a înşelat. Am luat decizia să nu merg spre Drajna şi am făcut drumul spre Lehliu. Ceea ce mi-a creat o frustrare, pentru că vorbim de ani de alergare în spate, sute, mii de kilometri.

Fenomenul "vânătorilor de furtuni" a apărut în Statele Unite, la sfârşitul anilor 30. La noi, a început să devină popular relativ recent, pe măsură ce schimbările climatice au adus şi în România fenomene extreme.