Istoria Mănăstirii Agapia

Sunt trei lucruri care va marcheaza odată ajunşi la Manastirea Agapia. Primul ar fi florile. Al doilea este peisajul şi linistea, deşi aici locuiesc şi muncesc 3-400 de suflete. Al treilea lucru este evident manastirea şi picturile lui Grigorescu.

• Când scăpăm de vortexul polar şi ninsori. Jumătate din ţară, paralizată de zăpezi

 La început în zonă exista un schit, dar pentru că accesul era extrem de anevoios, călugării, au decis să ridice pe locul actualei mănăstiri o biserică mică din lemn.

Între 1641 şi 1643 s-a ridicat clădirea actuală, care a avut de suferit extrem de mult, pe lângă turci şi tătari, care au prădat şi incendiat mănăstrirea, au urmat şi polonezii care au transformat clădirile în grajduri!!!

În 1821 un incendiu distruge mare parte din aşezământ şi este nevoie de noi picturi interioare şi astfel ajunge Nicolae Grigorescu să primească un contract pentru pictarea bisericii.

Nu este prima şi nici ultima biserică pictată de Nicolae Grigoescu, dar este considerată cea mai bună muncă a artistului. În realizarea figurilor de sfinţi, artistul s-a inspirat din chipurile ţăranilor din satele vecine, din cele ale călugăriţelor de la mănăstire sau ale vizitatorilor.

Istoricii de artă presupun că pictura murală „Proorocul Daniil" ar fi de fapt un autoportret al artistului. Şi poate nu stiati dar pentru operele de arta, Grigorescu a primit 2000 de galbeni şi lucrarile ar fi mers mutl mai repede daca mesterul nu ar fi alergat zilnic în oras pentru a se tine la curent cu mersul lucrurilor, iar cand se intorcea realiza desene patriotice.

Tot ce va pot spune este ca mi-a placut la Agapia şi m-am intors de foarte multe ori, e un loc unde poti sa iti pui în ordine gandurile.