E vremea socatei, sucul copilăriei. Rețeta transmisă din generați în generații

E vremea socatei, sucul copilăriei şi leacul natural dat nepoţilor de bunici. La sate, tradiţia nu s-a pierdut nici astăzi. Dis de dimineaţă, copiii merg alături de părinţi, pe câmp, să culeagă florile de soc. Apoi, cu toţii se strâng în curte unde prepară sucul miraculos.

• Rezultate parţiale provizorii alegeri prezidenţiale 2024

• Socata, considerată medicament natural
• Rețeta, transmisă din generație în generație

Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai, câţiva mici feciori şi mândre au plecat în bătătură să culeagă. flori de soc. În comuna Hodac, din Mureş, localitatea de pe Valea Gurghiului, tradiţiile se păstrează cu sfinţenie. Îmbracaţi în portul popular şi însoţiti de părinţi, princhideii se întrec în misiune. Fiecare vrea să strângă cât mai multe flori în coşul din nuiele.

Odată strânse cât mai multe flori înmiresmate, copiii se întorc acasă. Acolo îi aşteaptă bunicii, cei care păstrează reţeta din generaţie în generaţie. Ei nu mai pot merge pe câmp ca odinioară, dar retrăiesc prin ochii nepoţilor clipele dulci ale copilărilei.

Socata, sucul considerat un medicament natural este o adevărată minune a naturii, spun bătrânii. Creşte imunitatea organismului şi ţine gripa departe.

Florile de soc se lasă la umbră pentru a nu-şi pierde mirosul parfumat, abia apoi începe prepararea sucului natural.

Apa, de preferat de la izvor. Odată preparat totul, lăsăm soarele să-şi facă treaba, iar apoi socata e numai bună de savurat.

18.15 E suficient, se simte dulce, se simte şi un pic de acreală. După ce e gata, le astupăm cu un blidişor aşa cu gura în jos şi le punem la soare. Când se ridică toate florile de soc şi lămâia se ridică, atunci este gata socata!