Românii de la graniţă varsă lacrimi amare pentru ucrainenii prinşi în război: ''Lumea este disperată, suferă, au prieteni, au neamuri''

De când dincolo de România o țară întreagă trăiește dramele unui război, localnicii din satele de pe granița de nord plâng necontenit. Fie că sunt cu gândul la cunoscuți, fie că le este frică, ucrainenii din Maramureș speră la o minune, o clipă binecuvântată în care armele războiului să fie puse deoparte. 

• Focul Sfânt a luminat România în noaptea Învierii. Credincioșii au fost copleșiți de emoții şi plini de speranță

Ne aflăm în localitatea Crăciunești, județul Maramureș, la o aruncătură de băț de Ucraina. În fiecare casă din acest sat se vorbește limba ucraineană, dar de o săptămână vocile parcă au amuţit. 

Fedor Koroli, viceprimar Bocicoiu Mare: Suferim pentru că suntem aceeaşi naţionalitate, acelaşi sânge de ucrainean. Vă daţi seama..lumea este disperată, toţi suferă, au prieteni, au neamuri.

Ioan, localnic: Când e război eşti întotdeauna speriat, se poate întâmpla orice. 

Bărbatul se gândeşte cu groază la rudele lui de peste graniţă, mai ales că ştie cum e să pierzi tot. 

''Eu am trecut printr-un potop în anii 70, cam 3 ani și eram copil mic. Am dormit prin școli și va dați seama ce inseamnă războiul, când îți arde casa toată și rămâi fără nimic.'' 

''Am strâns tot felul de măncare, alimente. Trimitem dincolo că săracii oameni ce să facă, cu ce să trăiescă, magazinele sunt goale acolo, măcar la noi mai este ceva.'' 

Ucrainenii sunt în căutarea unui destin mai bun 

Peste 100.000 de ucraineni au trecut graniţa României de la începutul războiului.

Fedor Koroli, viceprimar Bocicoiu Mare: Distrugerile sunt foarte mari si e păcat, oamenii fug, copii. Vă daţi seama, când vezi în Vamă o mamă cu câte 2, 3 copii..trece graniţa şi nu ştie pe unde să o ia. 

Toţi cei 1.300 de locuitori ai satului Crăciunești sunt de etnie ucraineană.