Sf. Haralambie, tradiţii şi obiceiuri. Ce trebuie să faci ca să scapi de duhuri rele şi duşmani

Pe 10 februarie, creştinii ortodocşi îl sărbătoresc pe Sfântul Mucenic Hralambie. Cunoscut ca făcător de minuni, apărător de boli pentru oameni și animale, Sfântul Haralambie a fost și ocrotitor al celor înfometați.

• Jumătate de ţară, sub cod galben de vreme severă până sâmbătă seara. Rafalele de vânt depăşesc 50 km/oră

În calendarul ortodox, este sărbătoare cu cruce neagră, ceea ce înseamnă că este zi lucrătoare, spre deosebire de zilele de sărbătoare cu cruce roșie în care creștinii respectă tradiția de a nu face anumite treburi casnice.

Cine este Sfântul Haralambie

Sfantul Haralambie a fost episcop in Cetatea Magneziei, din Asia Mica, Turcia de astazi, in vremea imparatului Septimu Sever (193-211). Cand Sfantul Haralambie a implinit varsta de 113 ani a fost supus la diverse chinuri pentru ca nu a lepadat credinta in Hristos. Potrivit traditiei, in timpul torturilor, mainile guvernatorului Lucian s-au lipit de trupul sfantului si au ramas acolo pana cand mucenicul a facut rugaciune. In fata acestei minuni, cei care il torturau s-au convertit la crestinism.

Mai tarziu, auzind imparatul cele petrecute cu Sfantul Haralambie, a poruncit sa fie adus in Antiohia. Aici a fost supus la alte chinuri: soldatii i-au legat barba in jurul gatului si l-au tras de ea pe drum; i-au infipt un piron de fier in trup, i-au ars fata si i-au jupuit pielea de pe trup. Insa, Sfantul Haralambie s-a vindecat in chip miraculos, prin darul lui Dumnezeu.

La cererea imparatului Sever, Sfantul Haralambie a facut multe minuni cu harul lui Dumnezeu. Din ele amintim ca a vindecat un om posedat de un duh rau de 35 de ani si a inviat un tanar, incat Galina, fiica imparatului s-a convertit si ea la crestinism.

Sfantul Haralambie a fost condamnat la taierea capului cu sabia. In timpul rugaciunii dinainte de moarte, cerurile s-au deschis si sfantul a vazut pe Hristos si pe ingerii sai. Sfantul Haralambie i-a cerut lui Dumnezeu sa aiba grija de locul unde vor ramane moastele sale, ca acel loc sa nu sufere niciodata de foame si de boli. Domnul i-a promis ca o sa-i indeplineasca dorintele si S-a ridicat la cer impreuna cu sufletul martirului Haralambie. A murit inainte de a fi executat.

Capul Sfantului Haralambie se pastreaza la Manastrirea "Sfantul Stefan“ din Meteora. In biserica Manastirii Miclauseni, din Iasi, se afla moastele a treizeci de sfinti, printre care si ale Sfantului Haralambie. Particele din moastele sale sunt prezente la Manastirea Rasca, la Catedrala episcopala din Galati, la bisericile „Sfantul Dumitru“ (Posta), "Sfintii Arhangheli“ (Otelari), "Sfantul Stelian“ (Lucaci) din Bucuresti.

Sfantul Haralambie este cunoscut ca fiind aparator de ciuma si de foamete. Confirmarea o gasim in Acatistul inchinat lui: „Bucura-te, izbavitorule de ciuma si de foamete!“. Istoria consemneaza ca oamenii au cerut ajutorul sau in diferite situati grele cum au fost „ciuma lui Caragea“, din 1813, dar si de foametea din vremea lui Alexandru Constantin Moruzi, din 1795.

In iconografia ortodoxa greaca, Sfantul Haralambie este reprezentat ca un preot, iar in cea rusa sub chip de ierarh.

Sf. Haralambie, tradiţii şi obiceiuri. Ce trebuie să faci ca să scapi de duhuri rele şi duşmani

Traditia spune ca de Sfantul Haralambie, oamenii cer preotului sa faca aghiasma la biserica, care apoi este bauta pentru sanatate. Aceasta se mai foloseste la stropitul gospodariilor a vitelor si a pomilor.

Tot la biserica oamenii obisnuiesc sa duca in aceasta zi coliva si colaci, pentru a le sfinti preotul. Colacii si coliva se dau persoanelor bolnave. Se fac turte si se impart pe la vecini.

Tot de Sfantul Haralambie se fac pomeni pentru cei care au avut o moarte grea. Orice om care tine ziua de Sfantul Haralambie prin post si nelucrare, va fi sanatos tot timpul anului.

Batranii spun ca Sfantul Haralambie tine ciuma ( Moartea) legata in lant. Cand oamenii nu respecta ziua lui atunci ii da drumul. Daca ploua in ziua de Sf. Haralambie, ploua apoi dupa aceea patruzeci de zile la rand.

In Transilvania, oamenii duc in aceasta zi la biserica, malai, graunte si sare. Dupa ce sunt binecuvantate de catre preot, le dau ca hrana animalelor din gospodarie, pentru a fi sanatoase tot anul. Se pastreaza insa o parte din aceasta hrana a vitelor, ca leac pentru eventuale boli ale acestora.