O veche reţetă ciobănească a câştigat teren în bucătăria românească

Tradiţiile culinare ciobăneşti au devenit o inspiraţie şi pentru bucătarii cu diplomă. Au descoperit că din ingredientele puţine pe care ciobanii le au la dispoziţie în vârf de munte se pot face minuni în bucătărie. Sloiul de oaie este un exemplu.

• Burduja şi-a depus candidatura şi l-a comparat pe Nicuşor Dan cu un instalator: "Cine a lucrat aici?" Firea şi Piedone, replici acide de la distanţă

Tradiţiile culinare ciobăneşti au devenit o inspiraţie şi pentru bucătarii cu diplomă. Au descoperit că din ingredientele puţine pe care ciobanii le au la dispoziţie în vârf de munte se pot face minuni în bucătărie. Sloiul de oaie este un exemplu.

Alimentul de vreme rea al păstorilor, făcut după o reţetă care se pierde în negura vremurilor, a fost recreat în bucătărie de Marius Bogin, fost concurent la Chefi la cuţite.

Cât vremea este încă frumoasă, ciobanii din Alba se grăbesc să facă provizii pentru iarnă. După ce au coborât oile de la munte, păstorii încep să le separe.

Ilie Hulea - cioban: Înainte de a se pune berbecii la montă, se aleg reformele. Care sunt mai vechi, care nu i-a mers bine, de exemplu, pe vară.

Originea sloiului de oaie se pierde în negura timpului. Unii spun că mâncarea a fost inventată de daci. Alţii că a fost adusă de invadatorii mongoli.

Ilie Hulea - cioban: Aia e mâncarea ciobanului, sloiul, pastrama. Astea-s mai bune.

Mai nou, însă, reţeta a fost furată şi de bucătarii cu diplomă. Printre ei şi fostul concurent de la Chefi la cuţite, Marius Bogin.

Bucăţile de oaie se lasă la fiert cel puţin patru ore. Pentru gust se adaugă sare, piper, ardei şi ţelină. Când carnea se desprinde uşor de pe os, este pusă la fript în unt.

Pe vremuri, sloiul era înfăşurat în pânză şi lăsat la răcit în apă rece de izvor.

Marius Bogin, bucătar: Se păstrează mult şi bine. De-acolo merg şi îşi tot taie câte o bucată. Nu apucă ursul, nici ursul nu-l ia, că nu-i vine mirosul.

Acum, însă, sloiul gata făcut se scoate de la frigider şi devine vedeta platoului ciobănesc. Alături se pune brânză, neapărat de oaie, pastramă şi ceapă. Invitaţii au doar cuvinte de laudă.

Practic o delicateţe. Nu-i un produs normal. E exact, exact ce trebuie care toate lumea trebuie să aprecieze.