Tanti Rița trăiește singură, într-un cătun uitat de lume. Coase carpete şi ciorapi, ca să-și aline durerea: "Dacă fac din astea, uit de toate"

De 15 ani, trăieşte în mijlocul pustietăţii, izolată în creierii munţilor, într-un cătun uitat de lume. Este văduvă, vecinii s-au mutat, iar tinerii din sat au plecat să-şi facă un rost la oraş. Tanti Riţa este ultimul locuitor din satul Brădeni, iar povestea ei pare ruptă din paginile unui roman.

• Primul episod de iarnă din acest sezon. 7 judeţe, cele mai afectate: COD ROŞU de viscol

Din Buzău până în satul Brădeni, comuna Chiliile, sunt aproximativ 30 de kilometri. Drumul, o limbă de pământ bătătorit, şerpuieşte printre ierburi înalte şi arbuşti. Nici măcar nu apare pe hartă, iar când plouă dispare într-o mare de mâzgă şi noroi. 

Cătunul nu mai păstrează nimic din satul de altă dată. Totul e în paragină, invadat de vegetaţie. Acolo, în pustietate, îşi duce traiul tanti Riţa. Are 76 de ani şi spune că în afară de urşi, nimeni nu o mai vizitează. 

Tanti Rița îngrijeşte singură de gospodărie

Creşte patru oi şi câteva găini. Iar ajutor şi paznic e câinele Bobiţă. 

Tanti Riţa: Doamne..ursul aici a fost. Am auzit câinele şi era colea. M-am obişnuit. Nu intră în casă. Acu perioada asta... astă toamnă a fost... i-a mâncat lu' ăla care are casa acolo la deal i-a mâncat trei miei şi o capră. Fără câine nu-i bine. 

Reporter: Aici, în jurul dumneavoastră mai sunt case?

Tanti Riţa: Sunt p-aici case, dar sunt goale. S-au dărâmat.

Tanti Riţa trăieşte cu ce-i oferă animalele din curte: lapte, ouă, carne,  dar şi din proviziile pe care i le aduce fata ei o dată pe săptămână. 

Reporter: Ce mâncaţi în timpul zilei?

Tanti Riţa: Cartofi, fasole, prune le opărim şi mâncăm. Ţin post. 

Își alungă singurătate când coase carpete și ciorapi

Chiar dacă este împăcată cu viaţa ei, pentru tanti Riţa singurătatea poate fi apăsătoare. Însă uită de ea când coase carpete şi ciorapi. 

Reporter: Se lucrează mult la ea? Cât durează?

Tanti Riţa: Luni! Cos aşa aici... Pun culorile o dată, de-acolea o umpli. Îmi trece ziua cu astea. Am făcut şi ciorapi, am făcut vreo 100 de perechi de-am dus la azil. Dacă fac din astea, uit de toate.  

Peste 50 de suflete trăiau în Brădeni acum 20 ani. Satul este pitoresc vara, însă iarna, viaţa aici este grea aşa că nimeni nu vrea să se mai stabiliească aici.