Observator Special: Templierii din Romania si-au ales noul Mare Comandor

In urma cu aproape 900 de ani, un grup foarte mic de nobili francezi a decis sa-si puna sabiile in slujba Bisericii Catolice si sa apere, cu pretul vietii, pelerinii care se duceau sa se roage la Ierusalim. Cei noua cavaleri au devenit, astfel, primii membri ai ordinului.

• Războiul hibrid al Kremlinului. Propaganda rusă a inundat Tiktok cu mesaje prin care îndeamnă românii la un război direct împotriva Europei

Scriitorii astern sute de pagini povestind ispravi din vechime, mai mult sau mai putin reale, ale Cavalerilor Templieri. Aventurierii continua sa le caute averile, iar adeptii teoriei conspiratiei ii considera la fel de periculosi ca in vremurile in care porneau in cruciade. Cat este adevar, cat este mit, nu mai conteaza. Dar, daca templierii au rezistat peste veacuri, in mod sigur stiu ceva ce noi, ceilalti, nici nu banuim.

Anul 1120. Cavalerul francez Hugh de Payens ii cere regelui Baldoiun al II-lea al Ierusalimului, dar si patriarhului de acolo, sa-i permita crearea unui ordin de calugari-razboinici, care sa-i apere pe cei porniti in pelerinaj si care, nu de putin ori, cadeau sub sabiile sarazinilor. Regele Ierusalimului le-a dat si un loc unde sa se adaposteasca: ruinele fostului templu al lui Solomon. Daca intr-adevar cei noua cavaleri templieri au pornit la lupta impotriva musulmanilor sau daca timp de sapte ani, au trait intr-o discretie totala, este greu de spus. Un singur lucru este cert: de-a lungul anilor, numarul lor a sporit continuu. Cavalerii templieri pareau de neinvins. Castigau batalie dupa batalie, cruciada dupa cruciada.

Din pacate pentru templieri, prietenia cu sarazinii de rang inalt si cu savantii musulmani nu a fost pe placul Bisericii Catolice. Iar bogatiile pe care le acumulasera, nu erau pe placul regelui Frantei, un monarh lacom si dator vandut cavalerilor, de la care imprumutase sume enorme. Asa ca Filip cel Frumos l-a convins pe Papa acelor vremuri ca templierii sunt orice, numai crestini nu.

A urmat momentul 13 octombrie 1307. O zi de vineri. Vineri 13. Ce s-a intamplat, de fapt, in acea zi? Templierii si marii lor maestri au fost arestati din ordinul regelui Filip. Au fost dusi in inchisori si torturati ca sa recunoasca pacate pe care nu le comisesera. Altii n-au mai suportat durerile si au admis totul. Unii nu au cedat si au fost ucisi.

Dar e posibil ca templierii sa fi disparut de tot? Nu. O parte si-au gasit adapost in Scotia, altii in Portugalia, altii in ceea ce se numeste in ziua de azi Elvetia. Iar altii, potrivit legendelor, au traversat Oceanul Atlantic si s-au stabilit in America. Iar asta se intampla cam cu 100 de ani inainte de Cristofor Columb, desi istoria oficiala continua sa-l crediteze pe spaniol cu descoperirea Lumii Noi. In aceste conditii, nu e de mirare ca Marea Garnizoana a Templierilor este pe pamant american.

Desigur, cavaleri templieri sunt si in Europa, dar toti sunt sub jurisdictia Marii Garnizoane de peste Ocean. Dovada este ca, periodic, cel numit Comandantul Mondial al Templierilor trece in revista comanderiile din subordine. Zilele acestea, a venit randul cavalerilor romani sa se prezinte in fata Marelui Maestru al Marii Garnizoane din Statele Unite.

Cavalerii templieri ai Ritului York din Romania sunt grupati in 11comanderii.

“Nobili cavaleri, este minunat sa ma aflu aici in aceasta dimineata si va multumesc pentru ca v-ati facut timp sa ne intalnim. Am fost impresionat de imaginea oferita de parada si de marsul dumneavoastra. Ar trebui sa fiti foarte, foarte mandri de ceea ce ati reusit sa construiti aici, pentru ca eu sunt mandru de fiecare dintre dumneavoastra”, le-a spus romanilor David Goodwin Dixon, Comandantul Mondial al Templierilor.

Au urmat momente importante pentru templierii masoni ai Ritului York, care si-au ales noul Mare Comandor. In urma voturilor, acesta a fost desemnat Ilie Ionel Ciuclea, dar ziua nu s-a terminat, pentru ca fondatorul Ritului York Romania si Mare Comandor din trecut a fost cooptat in echipa Comandantului Mondial.

Stefan Masu a fost numit adjunct al Colegiului de Onoare. Un lucru pe deplin meritat, atat timp cat este decorat cu medalia pentru Servicii Speciale aduse Ordinului Templierilor, distinctie pe care o primesc foarte putini cavaleri.