Turnul Combinatului Phoenix din Baia Mare, cel mai înalt coş industrial din România, este măcinat de rugină şi transformat în ruină sub povara timpului

De peste 25 de ani, întreg oraşul Baia Mare e vegheat de turnul fostului Combinat Phoenix, cea mai înaltă clădire industrială din Europa. În anii 90, oraşul era pe un loc fruntaş în topul celor mai poluate zone din ţară. Coşul de dispersie de peste 350 de metri înălţime trebuia să rezolve măcar o parte din problemă. Doar că n-a fost chiar aşa. Iar acum, după dispariţia combinatului, turnul a rămas o ruină.

• ANIMAŢIE. Filmul teribilului accident din Argeş, în care Andrei şi-a condus vărul spre moarte din teribilism şi lipsă de experienţă. Şi el a plătit cu viaţa

Construit între 1993 şi 1995, turnul fostului combinat din Baia Mare este cel mai înalt furnal din România. La acea vreme, lucrarea masivă a costat peste 11 milioane de dolari. Peste patru mii de oameni munceau atunci în combinat.

Prin comparaţie, celebrul turn Eiffel are 324 de metri înălțime, cu aproximativ 30 de metri mai puțin decât Turnul din Baia Mare, care ajunge la 351 de metri. În ciuda planurilor măreţe şi a tehnologiei moderne, la acea vreme, turnul a pierdut lupta cu poluarea. De ce?

Ștefan Gonczi, fost subprefect Maramureş: Întrucât emanațiile acelea de bioxid de sulf din procesele de producție, în contact cu apa, făceau să se realizeze în atmosferă acid sulfuros.

Aşa că albastrul cerului din oraş se mai vedea doar în fotografii. Mare parte din timp deasupra orașului plutea negura. 

''Era un aer poluat, un aer acid. Un fel de pâclă peste oraș. Nu era senin ca și acuma, cum era pe vremuri azurul de Baia Mare, cerul azuriu de Baia Mare.''

Coşul de dispersie a reuşit doar să împrăştie emanaţiile de bioxid de sulf pe o rază de 30 de kilometri. Nu se mai adunau peste Baia Mare, se duceau în localităţile din jur.

''După ce s-a făcut turnul s-a mai aerisit un pic zona pentru că curenții de sus duceau mai departe gazele acelea. Vă dați seama. Era fum, ieșea din combinat și venea peste oraș cu tot felul de substanțe de acolo.''

O femeie sudor a lucrat la realizarea bazei turnului

Emilia Roman este singura femeie sudor care a lucrat la realizarea bazei turnului cu o înălțime de peste 350 de metri. 

Emilia Roman: Meseria de sudor nu e ușoară. E o muncă grea. E murdară, mai ales pentru femei. Dar mi-a plăcut și am lucrat pentru că mi-a plăcut.

Cu o experiență de peste 20 de ani, femeia a ales să plece din ţară. Locuiește acum în Austria. Însă perioada de atunci i-a rămas în suflet. 

Emilia Roman: Nu oricine putea să lucreze acolo. Adică, nu orice sudor sau meseriaș. Trebuia să știi meserie. La astea opt bare când le făceam în fiecare zi trebuia să dăm probă de lucru după aia. 

26 de ani a muncit Ioan Coza la fostul Combinat Phoenix. Condiţiile în care lucrau oamenii acolo l-au transformat repede în lider de sindicat.

Ioan Coza, fost lider de sindicat: Nu se dorea din partea conducerii să ni se asigure condiții mai bune. Pe lângă că era mediu toxic, dar în schimb se făceau presiuni asupra noastră să cedăm. 

Astăzi, e totul o ruină. Așezat între bălării, cu rădăcinile înfipte într-un teren plin de sulf, colosul are baza inundată. Pe exterior, până în vârf, au mai rămas câteva puncte de sprijin pentru escaladarea coșului. Dar e ruginit tot. Puţini au curaj să urce.

Acrobatul Flaviu Cernescu a vrut să-şi arate dragostea pentru iubita lui într-un mod pe care să nu-l uite niciodată. Au urcat în turn şi şi-au făcut jurăminte la 350 de metri distanţă de pământ. Se întâmpla în anul 2017.

Timpul rămâne însă cel mai mare adversar atunci când autoritățile stau cu mâinile încrucişate. Unde odinioară se produceau anual 40 de mii de tone de cupru, 120 de tone de argint şi 12 tone de aur e o pâclă de praf şi nepăsare. 

Suprafața de teren e administrată acum de trei bănci străine. Fabrica a fost pusă la pământ. Turnul a rezistat doar pentru că dărâmarea lui ar fi costat prea mult. De-a lungul vremii, s-au tot hazardat unii şi alţii cu planuri de viitor, unele mai fanteziste decât altele. Autorităţile ar fi vrut acolo un centru cultural. Sau să transforme turnul într-un obiectiv turistic. Au rămas doar vise. Ultima evaluare a terenului pe care e şi colosul s-a făcut în 2015. Peste 15 milioane de euro ar costa. Prea mult pentru bugetul primăriei. Imaginea industriei care a fost rămâne acum o carcasă inutilă, aşteptând să cadă singură, sub povara vremii şi a vremurilor.