Un jandarm din Focşani a găsit jurnalul de război al bunicului său, de acum 80 de ani: "Mitralierele sovietice încep să tragă. Era un pârâit continuu, un infern”

Nu puţini au spus în ultimul an că pandemia este războiul generaţiei noastre, dar asta nu înseamnă că trebuie să uităm prin ce au trecut bunicii şi străbunicii noştri.

• Cât ar putea veni factura la energie în funcţie de câte grade sunt setate în locuinţă

Un jurnal vechi de 80 de ani, scris chiar pe front în al doilea război mondial, l-a făcut pe un jandarm din Focşani să se întoarcă în timp şi să-şi cunoască bunicul. Rândurile scrise în tranşee, sub ploaia de gloanţe, arată o perspectivă asupra vieţii pe care mulţi dintre noi au uitat-o.

„Nici bine nu se aşezăm şi apar vreo 7 avioane sovietice care încep a trage cu mitralierele în noi. Eram poposiţi într-o râpă, însă eram încadraţi de câteva mitraliere puse în bătaie. Avioanele se lasă în jos şi trag. Mitralierele încep să tragă. Era un pârâit continuu, un infern”

23 august....o zi istorică, dar care nu arată deloc ca în manualele şcolare. Pentru Florea Sima, asistent medical, războiul este un şir de experienţe subiective. Nepotul lui a fost cel care i-a descoperit jurnalul în urmă aproape un an.

Florin Sima: Emoție, încântare, bucurie. În primul rând eu nu l-am cunoscut pe bunicul meu, a decedat cu un an înainte să mă nasc eu

De atunci, Florin Sima a citit cuvintele bunicului nu o dată, ci de trei ori. Cuvinte scrise în urmă cu 80 de ani, sentimente care sunt însă atât de actuale.

Florin Sima: Este faţa umană a războiului, privită din perspectiva individului. Este o poveste tristă a unui focşănean care şi-a lăsat aici familia, slujba, el era asistent medical. El scrie şi spune că a venit să ajute oameni indiferent dacă sunt ruşi, români...

Jurnalul scris în tranşee, în nopţi cumplite şi zile copleşitoare, ne aduce în faţa ochilor o atmosferă care pentru mulţi pare doar o poveste. Pentru Florea Sima, realitatea însemna însă moarte, durere şi gesturi eroice

„La această oră sovieticii dau un atac. Iau 3-4 prizonieri de la noi şi ne rănesc 30-40 de oameni. Eu am evacuat şi pansat 17 răniţi...”

Florin Sima: Existau și bucurii din când în când erau scoși din prima linie și se bucurau că puteau să mănânce în liniște, să doarmă în liniște, se bucurau că puteau să facă baie, se bucurau că puteau să meargă la slujba de duminică

Din fericire, soldatul din al Doilea Război Mondial s-a întors acasă. Acum, cuvintele lui îl ajută pe nepotul care îi seamănă ca două picături de apă să-şi cunoască rădăcinile şi să treacă mai uşor peste un an dificil marcat de pandemia care ne-a schimbat vieţile.