Străinii de lângă noi. Sher Bahadur a venit din Nepal în România acum 10 ani şi a devenit Filip. Ce spune despre ţara noastră

România se schimbă, odată cu sutele de mii de imigranţi care se mută aici. Vin din toată lumea, în special din Asia, în căutarea unui trai mai bun. Ne învaţă limba, ne adoptă obiceiurile şi îi vedem tot mai des printre noi. Muncitorii străini nu mai sunt doar o soluţie de moment pentru golurile din piaţa muncii. Sunt noii noştri colegi şi vecini, tot mai numeroşi de la an la an. Iată cum văd ei România. 

• ANIMAŢIE. Filmul teribilului accident din Argeş, în care Andrei şi-a condus vărul spre moarte din teribilism şi lipsă de experienţă. Şi el a plătit cu viaţa

Într-un bloc din Ghimbav, o familie de nepalezi se bucură de ziua liberă. E un apartament cu 2 camere în care locuiesc 3 muncitori. De jur împrejur, în cartierul nou, e plin de asiatici. Ca şi cum Filip şi Debbie n-ar fi plecat niciodată de acasă.

Săptămâna trecuta din Punjab au venit 4 fete, colegele noastre în firmă. India, Nepal și acum câteva zile am găsit aici din Vietnam, Sri Lanka.

Când Filip a ajuns prima oară în România, acum un deceniu, era un noiembrie rece.

Filip Pariyar: Atunci am văzut prima oară zăpadă. Am ieșit afară să văd cum e zăpada și am atins-o. Mi-a plăcut asta.

Se numea pe atunci Sher Bahadur. Ca să învețe limba română, a început să citească biblia. A descoperit atunci, în același timp, o țară, un alt stil de viață, un Dumnezeu.

Filip Pariyar: Eu înainte am fost hindus iar apoi mi-a plăcut să fiu creștin și mi-am schimbat religia.

Iar după botezul în care și-a luat numele de Filip, a urmat și inițierea în bucătăria românească.

Filip Pariyar: Oamenii de la biserică ne-au chemat acasă și am mâncat și sarmale și ciorbă de perișoare.

Viaţa străinilor printre români

De un an, soția i s-a alăturat. S-au angajat împreună într-o fabrică de confecții. Acum se pregătesc să-i aducă la muncă şi pe cei 2 gineri din Nepal, în speranța că, la un moment dat, toată familia se va reuni în România. 

Filip Pariyar: Mie îmi place România. În România e liniște, pace, și oamenii prietenoși. Eu îmi doresc să mă stabilesc în România de tot.

Debbie Pariyar: Și ei îi place că e împreună cu soțul

Consulul Nepalului: Muncitorii nepalezi când ajung în România și încep să muncească un an, doi ani, ei văd că este viitorul aici, pentru familie, pentru copii, pentru rudele și după aceea încep să îi aducă. Hai să iau și soția, și copii, și cunoștințe.

Radu Umbreș, antropolog: Cel mai important lucru este că începem să cunoaștem alte moduri de a fi, alte culturi, cum se comportă acești oameni, cel fel de valori au și ne întâlnim un pic cu necunoscutul.

Odată cu valul de străini din Est, România începe să arate puțin altfel. Și totuși.. familiar.

Radu Umbreș, antropolog: Vin din societăți care poate sunt mai similare cu România decât suntem noi cu țări din vestul Europei. Acest atașament foarte puternic față de familie , relațiile între părinți și copii care sunt foarte apropiate. Un fel de neîncredere în societate.  Au trecut sau mai au și acum o formă de comunism.

România, o lume nouă, stranie, pe care vor s-o înțeleagă

Manila a venit după Ramesh de la poalele munților Himalaya, până la Buzău. Când el lucrează la restaurant, unde e șeful unei echipe de bucătari, ea învață limba română de la televizor.

Reporter: How do you say cat in romanian? (Cum spui pisică în română?)

Manila: Pisica. Not so many animals in Romania, not elefants, no tiger, rinos. In România everywhere you find pisica. ( Nu sunt prea multe animale în România. Fără elefani, tigrii sau rinocerni. În România tot ce găseşti este pisica)

Și-au făcut în bucătăria din garsoniera în care stau un altar hindus. E micul loc refugiu care îi mai ține legați de Asia.

În 2021, 9000 de nepalezi au sosit în România. Anul acesta, comunitatea se va mări cu peste 10.000 de oameni veniți la muncă. E ţara care aduce la noi cei mai mulţi imigranţi temporari, adică muncitori care stau cel puţin 12 luni. Urmează Turcia, Bangladesh, Sri Lanka şi India.

Tot mai numeroși, sunt cei care schimbă fața României. Și ei se lasă transformați de noi.

Curând, ei nu vor mai fi doar cei ce fac curat, ne gătesc, ne construiesc țara sau ne cos hainele, ne îngroapă morții sau ne îngrijesc copiii, bătrânii, animalele. Ci vor deveni vecinii de bloc, colegii de școală, cei alături de care cumpărăm de la piață. Străinii de lângă noi, așteptând să devină dintre noi.