Video Muncitorii asiatici sau africani visează să-și aducă familiile în România. ”E ce făceau românii înainte, doreau ca și familiei să dea o șansă”

De doi ani, într-o fabrică din Bucureşti, 12 muncitori srilankezi ambalează pe bandă rulantă cutii cu vopsea de păr. Zi de zi.

Tal Lazăr, director de fabrică: ”Urmează într-o lună să vină încă patru. Și știi cum e, the sky is the limit”.

Se apropie primul mare concediu - două luni. Şi-l iau pe tot deodată, ca să poată să plece acasă, în Asia. 99% dintre ei se vor întoarce la angajator pe un contract fix de încă doi ani.

Vezi și

Angajat: ”În iulie, sper să rămân aici.

Tal Lazăr, director de fabrică: ”Rămâi, rămâi cu noi, haide. Nu am terminat, abia începem”.

Angajat: ”Iubesc această companie”.

Tal Lazăr, director de fabrică: ”Noi te iubim pe tine. Noi te iubim, asta e mai important”.

Integrarea muncitorilor străini, o provocare

În fabrică lucrează şi srilankezi, şi nepalezi, şi români. A reuşit să-i aducă împreună tot un străin. Patronul e din Israel şi mizează tocmai pe diversitatea echipei.

Tal Lazăr, director de fabrică: ”Uite dovadă. Român cu nepalez lucrează, vorbește deja română. În aceeași echipă. Duminică jucăm fotbal, român și nepalez, mixt. Adică e perfect.

Dialogul între ai noștri și ai lor se face într-o singură limbă. Româna. Începutul a fost cu hopuri, recunoaște patronul israelian. Dar a făcut ședințe săptămânale în care le-a explicat românilor că asiaticii nu vin să înlocuiască pe nimeni, doar să ajute.

Melania Pop, manager agenţie de recrutare: ”În momentul în care un grup de asiatici vine într-un grup de români, se simt amenințați. Își dau seama că nimeni nu e de neînlocuit, că ia uite, patronul mai are și el o variantă și de acolo poate să intervină altă problemă. Asiaticul de fel e litera legii. Ce i-ai promis trebuie să îi dai în scris și aia trebuie să se și întâmple”.

Cei mai mulți dintre muncitorii străini vor să își aducă familiile în România

Emanta e bucătar într-un restaurant din București. Lucrează până la 12 ore pe zi, 5 sau 6 zile pe săptămână. Și-a cunoscut fiul doar pe telefon, pentru că s-a născut imediat după plecarea lui spre România, acum 8 luni.

În faţa ecranului, se ţine tare. Nu are încotro. Vrea doar să-și convingă patronul să-l păstreze aproape ca, peste un an și jumătate, să-și aducă aici întreaga familie.

Bucătar nepalez: ”Am un plan. Să îmi aduc şi familia aici, în România, dar vom vedea. După ce se termină cu Covid, avem un plan”.

Melania Pop, manager agenţie de recrutare: ”E ce făceau românii înainte, se duceau prin diverse țări ale UE și rămâneau și doreau ca și familiei să dea o șansă. Ai multe alte facilități – sistemul medical, sistemul de educație pentru copii, după 5 ani poți să aplici pentru viză pe termen lung”.

Locuiesc 8 bărbați într-un apartament, unde gătesc și fac curat cu rândul. Iar numărul lor va crește cât de curând, la cererea pieţei.

Sorin Gresoi, patron restaurant: ”Ne confruntam exact cu același deficit de munca e putin ciudat pentru ca zvonurile sunt ca s-au intors foarte multi romani. Nu se găseste forta de munca necesară pentru a aduce business-ul de la un cap la coadă”.

Ciocnirea civilizaţiilor este abia la început.

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰