Voineasa, perla staţiunilor montane de odinioară, îngropată sub un munte de nepăsare. Clădirile rămase îşi aşteaptă deznădăjduite finalul

Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă. E o vorbă veche, dar cât se poate de actuală în Voineasa, Vâlcea, un loc cu care natura a fost darnică. Munții, pădurile, râurile și lacurile zac ascunse, însă, sub o mare de nepăsare. Ceea ce putea deveni o stațiune căutată în lumea întreagă moare puţin câte puțin cu fiecare an. Hoteluri, case de vacanță, restaurante ori săli de spectacole, toate stau cu lacătul pus.

• Alertă la Budapesta după ce Dunărea s-a revărsat. Sâmbătă atinge punctul maxim, iar apoi pericolul se mută în România

Voineasa. Stațiune turistică de interes național. Interes naţional... doar cu numele. Locul plin de viață până prin 1998 se stinge încet, dar sigur. Odinioară n-aveai unde să arunci un ac pe stradă de mulțimea de turiști. Azi, doar lătratul maidanezilor mai tulbură liniștea locului. Puţinii turiști care mai vin în Voineasa sunt fie nostalgicii, fie cei care ajung în zonă din întâmplare, mânaţi de un indicator ruginit.

Clădirile rămase îşi aşteaptă deznădăjduite finalul

Unul singur dintre hotelurile din stațiune mai deschide câteva camere pentru turiști. Doar vara și nu în fiecare an. Şi el are nevoie de investiții serioase. Altele au fost abandonate. Unități de cazare cu o capacitate de 2.000 de locuri au lacătul pus ori lanțuri pe ușă. Prin geam, în spatele perdelelor murdare și rupte, găseşti dovada că odinioară locurile erau primitoare.

Clădirile proiectate și ridicate la ordinul lui Nicolae Ceaușescu au fost, la început, casă pentru muncitorii care au făcut lucrările hidrotehnice de pe râul Lotru. În 1972, când hidrocentrala și barajul au fost gata, zona a devenit stațiune turistică. 

Ultimele măsurători arată că puţin mai sus de Voineasa poluarea este zero. Nici nu e de mirare. Cine să mai treacă azi pe aici? Dincolo de hoteluri și case de vacanţă impunătoare, în pădurile de brad, molid și mesteacăn găseşti un alt fost paradis: 14 cabane, cu nume de flori, îşi aşteaptă deznădăjduite finalul. 

Gabriel Năstăsescu, primar Voineasa: Era totul haos aici. Vegetație crescută peste tot. Nu puteai să intri pe nicăieri. S-a tăiat vegetația, mai e de muncă, dar îmi pare rău, că o facem pentru nimeni. 

Ai impresia că te plimbi într-o stațiune din Elveția sau Austria. Dintre toate aceste cabane din piatră, ridicate în pădure, astăzi doar trei mai au ușile deschise pentru oaspeți.

Gabriel Năstăsescu, primar Voineasa: Sunt singurele care sunt reabilitate. Sunt destul de încăpătoare pentru o familie mai măricică. E păcat să se degradeze, fiind nefolosite.

Inginer silvic la bază, primarul își amintește cu nostalgie vremurile când stațiunea era plină. Ne spune că pădurea din fața cabanelor a crescut odată cu el.

Reporter: Când a fost, ultima oară, plină de viață Voineasa?

Gabriel Năstăsescu, primar Voineasa: Cred că, undeva, în 1998 a fost ultimul an de funcționare. Nu în totalitate. O parte din ele. Iar de atunci au rămas închise.

Ce s-a întâmplat la Voineasa? Fix ce s-a întâmplat la Vidra. Toate clădirile din staţiune au ajuns în 1989 în patrimoniul Uniunii Generale a Sindicatelor din România. Fără bani în vremuri tulburi, investiţiile au întârziat să apară. În 2007, cele patru confederații sindicale reprezentative şi-au împărţit activele rămase. De facto, dar nu şi în acte, unde proprietar a rămas defuncta UGSR. Au trecut 15 ani de-atunci. 

Bogdan Hossu, președintele Cartel Alfa: Alea, ca să fie readuse la viață, trebuie întâi să rezolvăm problema cadastrală, ca să putem lua împrumuturi de la bancă, să putem să le modernizăm. Sunt formele făcute, dar mai durează. Că birocrația e în floare.

Gabriel Năstăsescu, primar Voineasa: Nu se mai bagă un leu, doi. Se bagă zeci de milioane de euro ca să le readuci la viață. Totul este vechi. Trebuie înlocuit. Începând de la canalizări, instalațiile de apă, electrice...

Voineasa s-a golit. Nu doar de turişti, ci şi de localnici, plecaţi care-ncotro la muncă. Puţin peste 1000 de suflete locuiesc azi în comună. Din cele 2000 de locuri de cazare din anii de glorie, azi abia dacă mai numeri o sută funcţionale. Probabil vreo mie sunt salvabile. 

Potenţialul turistic al locului e uriaş. E la doi paşi de Domeniul Schiabil Transalpina, cel mai modern de la noi și unul dintre cele mai spectaculoase, asemănat cu pârtiile din Austria. Un proiect în valoare de aproape 35 de milioane de euro, inaugurat în 2012 de ministrul Elena Udrea şi abandonat la 10% din investiţie. Din cei 90 de kilometri de pârtii care trebuiau să lege Voineasa, peste munte, de Rânca, s-au făcut mai puţin de 10 kilometri. 

Adrian Iepure, administrator domeniu schiabil: Pârtiile pleacă de la 1320 de m, cota de bază, și urcă la 1970 de metri, ca înălțime de bază, unde se află instalația de telescaun.

Cele şapte pârtii, telegondola şi telescaunul au atras anul trecut 80 de mii de turişti. Oameni dispuşi să vină la schi cu ziua. Pentru că cel mai apropiat loc de cazare e la 30 de kilometri distanţă, în timp ce Vidra şi Voineasa zac abandonate. 

Adrian Iepure, administrator domeniu schiabil: Pe raza domeniului schiabil, nu sunt sub nicio formă unități de cazare, decât foarte puține. Toate terenurile din zona aceasta sunt blocate ca și serviciu silvic. Pleacă la 3, 4 dimineața de acasă, ca să poată ajunge la noi, la schi, la Transalpina, urmând ca seara să facă același traseu înapoi. Este foarte dificil să faci asta.

Planuri de dezvoltare a zonei există. Bani, însă, nu. 

Gabriel Năstăsescu, primar Voineasa: Vrem să montăm o sanie de vară și CJ, cu Primăria Vaideeni și Voineasa vrem să facem un parc de aventură, Doar turismul a rămas de bază în zona asta.

A rămas de bază și e singura salvare nu doar pentru Voineasa, ci și pentru Vidra, Obârșia Lotrului, Mălaia sau Brezoi, locuri ce se bucură de munți, ape, priveliști mirifice, aer curat și liniște. Natura singură însă nu poate caza turiști şi nu îi poate aduce pe tinerii locului înapoi acasă, pentru că natura nu e interesată să facă profit.