265 de ani de la moartea lui Johann Sebastian Bach! Totul despre GENIUL muzicii clasice

Johann Sebastian Bach, unul din cei mai mari muzicieni ai lumii, s-a născut la 21 martie 1685, în localitatea Eisenach, Germania, fiind fiul lui Johann Ambrosius Bach, muzician de curte

Frecventează școala gimnazială din Eisenach și apoi liceul din Ohrdruf. Aici studiază latina, greaca, literatura, istoria și muzica. Simultan deprinde, sub supravegherea tatălui său, mânuirea viorii, apoi, după ce rămâne orfan, fratele său mai mare Johann Christoph, organist la Ohrdurf, îl instruiește în domeniul clavecinului și al orgii. Muzica pentru orgă a constituit o preocupare de-a lungul întregii sale vieți (avea să compună circa 250 de lucrări pentru orgă, peste 150 de corale pentru orgă). Compoziția o învață cu Herder, cantorul bisericii din Ohrdruf.

La vârsta de 15 ani activează ca membru al corului din Ohrdruf, după care părăsește orașul, îndreptându-se către Luneburg. Aici va compune pentru organistul G. Boehm și va descoperi muzicienii francezi, germani și italieni ai secolului al XVII-lea.

Compune prima sa cantată (1704) și își creează imediat reputația unui improvizator plin de virtuozitate.

Geniul său excepțional alăturat unei intransigențe a caracterului au condus mereu la neînțelegeri atât cu patronii săi, cât și cu autoritățile.

La vârsta de 21 de ani se căsătorește cu verișoara sa, Maria Barbara, care îi dăruiește șapte copii. În această perioadă este angajat ca organist la Muhlhausen, unde compune numeroase cantate noi (131, 71, 196) și ''Actus tragicus''. Apoi călătorește, la invitația ducelui Wilhelm Ernst, la Weimar, unde obține postul de organist de curte, stabilindu-se aici timp de nouă ani (1708 — 1717). Este o perioadă fericită pentru Bach. Compune numeroase lucrări pentru orgă (''Toccata în re major'' — 1709, ''Alla breve în re minor'' — 1709, ''Orgelbuchlein'' — 1717), cantate și piese pentru clavecin.

Cantata s-a aflat în centrul creației vocale a lui Bach, care a scris cinci serii de lucrări în acest gen. De asemenea, oratoriile ocupă un loc important în creația lui Bach (Oratoriul de Crăciun, Oratoriul de Paști, Oratoriul Înălțării).

Johann Sebastian Bach a tratat toate genurile muzicale din epocă, cu excepția operei. ''Creația lui Bach se distinge printr-un caracter polifonic evident, care merge, totuși, în paralel cu claritatea și bogăția melodică. Se poate vorbi, în acest sens, de o sinteză a elementelor germanice și italiene; asta fără a uita influențele franceze, asimilate și puse în valoare remarcabil, mai ales în suitele — sau uverturile — pentru orchestră(...)'', potrivit ''Larousse — Dicționar de mari muzicieni''.

Bach semnează și lucrări muzicale cu caracter didactic, ''Clavecinul bine temperat'', două concerte pentru vioară (în la minor și mi major), un concert pentru două viori în re minor, două suite în do major și do minor ș.a. Între cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără cele șase concerte instrumentale brandenburgice, pe care Bach le-a dedicat lui Christian Ludwig, principe de Brandenburg-Schwedt.

În anul 1720, Maria Barbara moare și, la câteva luni după aceea, Bach se recăsătorește cu cântăreața Anna Magdalena Wulken, cu care va avea 13 copii. În 1723 este numit cantor la biserica Saint-Thomas din Leipzig și se înscrie în Consiliul orașului. De asemenea, ocupă postul de profesor de muzică la Tomasschule (fundație augustiniană datând din 1212). Muncește enorm, compunând cantate pentru toate duminicile și sărbătorile religioase, în beneficiul bisericilor Saint-Thomas și Saint-Nicolas (în total peste 300 de cantate). Organizează un cor format din elevii de la Thomasschule și un mic cor compus din interpreți în majoritatea lor cantori bisericești.

Luptă pentru ca munca sa să fie apreciată la adevărata ei valoare, însă, din nefericire, rezultatul este un lung șir de dispute cu autoritățile școlii Saint-Thomas și cu Consiliul orășenesc.

În ciuda problemelor, Bach este mai mult decât oricând preocupat de munca sa. Din această perioadă datează ''Ofranda muzicală'', ''Magnificat'' (1723), ''Patimile după Ioan'' (1723), ''Patimile după Matei''(1729), ''Oratoriul de Crăciun''(1734) și multe alte compoziții.

Efectele muncii sale titanice nu întârzie să se arate — starea sănătății marelui compozitor începe să se înrăutățească. Are probleme cu vederea și este operat de un celebru chirurg englez, dar fără succes, Bach pierzându-și vederea.

Moare la 28 iulie 1750, la Leipzig. Compozitor admirat pe plan internațional, Bach nu a trezit interesul decât la aproape un secol după moartea sa, când Mendelssohn Bartholdy dirijează, în anul 1829, ''Patimile după Ioan''.

Fiii săi — Wilhelm Friedmann Bach, K. Philipp Emanuel Bach, Johann Christoph Friedrich Bach, Johann Christian Bach — au devenit muzicieni consacrați.

Sursa: Agerpres

Puteţi urmări ştirile Observator şi pe Google News şi WhatsApp! 📰